S-a vorbit mult recent despre tarife vamale și semiconductori; aici e vorba despre o potențială politică americană care leagă taxele pentru dispozitive electronice de numărul și valoarea cipurilor din ele, având drept scop clar stimularea producției de cipuri pe teritoriul SUA.
Președintele Trump a sugerat în august că taxele ar putea ajunge până la 100% pentru anumite produse, dar ar putea fi evitate de firmele care promit investiții consistente în fabricație în Statele Unite. Într-un plan aflat în discuție, tariful aplicat unui dispozitiv importat ar fi calculat ca procent din valoarea estimată a componentelor de tip cip pe care le conține. Asta înseamnă că, pe lângă tarifele obișnuite, fiecare telefon, laptop sau alt gadget ar putea primi o taxă suplimentară în funcție de „conținutul de cipuri”, o abordare neobișnuită și complicată din punct de vedere contabil.
Surse apropiate anchetei au declarat pentru Reuters că anumite companii ar putea obține scutiri. Un exemplu intens vehiculat este Taiwan Semiconductor Manufacturing Company, TSMC, care a anunțat planuri majore de investiții în SUA, cifrele menționate se ridică la aproximativ 100 de miliarde de dolari pentru extinderea capacităților de producție. Totuși, oficialii americani par să stabilească reguli stricte: scutirile s-ar putea acorda doar pe baza investițiilor în producție pe sol american și numai dacă o companie transferă aproximativ jumătate din producția sa în SUA. Având în vedere că TSMC are o capitalizare de piață de peste 1.000 miliarde de dolari, Washingtonul ar putea cere angajamente suplimentare dacă ținta de a aduce jumătate din producție în America nu este atinsă.
Un alt aspect practic al propunerii este mecanismul de „creditare” menționat de unele surse. Companiile ar putea primi credite pentru fiecare dolar cheltuit pe cipuri produse în SUA, pe care apoi le-ar folosi pentru a compensa cheltuielile cu cipuri importate. Dacă raportul între achizițiile interne și cele externe nu rămâne echilibrat în timp, firmele vor plăti tarife adiționale. Asta implică un nivel foarte detaliat de monitorizare: producători precum Apple ar trebui să urmărească fiecare cip din fiecare dispozitiv pentru a demonstra conformitatea. Există, însă, așteptarea unui interval de grație inițial, pentru ca firmele să aibă timp să se adapteze pe măsură ce lanțul de aprovizionare american se dezvoltă.
Reprezentanți ai industriei semiconductoare au spus că deja încearcă să evalueze efectele combinării mai multor tarife, iar această nouă propunere ar complica și mai mult ecuația. În întâlnirile recente cu directori din domeniu s-a confirmat intenția administrației de a folosi tarifele ca pârghie pentru a determina companiile să achiziționeze mai multe cipuri fabricate în SUA. Dacă producătorii globali își extind capacitățile pe sol american, unii, cum ar putea fi cazul TSMC, ar putea obține avantaje competitive, mai ales dacă investesc înaintea rivalilor.
Mecanica propunerii, taxe calculate în funcție de valoarea cipurilor, credite pentru achiziții interne, cerința de a muta o proporție semnificativă din producție, ridică întrebări practice și comerciale: cum se estimează valoarea cipurilor dintr-un dispozitiv complex, cine este responsabil pentru verificare și ce perioadă de acomodare va fi considerată rezonabilă. Aceste detalii sunt esențiale pentru companii cu lanțuri de aprovizionare globale și pentru statele în care se află fabricile actuale.
Propunerea reflectă o tendință mai largă: utilizarea politicilor comerciale pentru a remodela industriile strategice, în special semiconductoarele, care sunt vitale pentru tehnologia modernă. Exemplul TSMC, cu investițiile anunțate, arată că guvernele și producătorii pot negocia soluții mutual avantajoase, dar condițiile stricte sugerate de Washington ar putea îngreuna aceste negocieri. Rămâne de văzut cum se vor calcula cifrele, ce excepții vor fi aprobate și ce impact va avea aceasta asupra prețurilor finale pentru consumatori.
Un punct concret din text se referă la TSMC și la angajamentul de aproximativ 100 miliarde de dolari pentru producție în SUA. Această sumă și condiția mutării jumătate din producție în America sunt elemente care vor influența viitoarele negocieri și competiția globală în domeniul cipurilor. Voi ce credeți: negocierile vor convinge marile companii să-și relocheze producția sau vor prevala în continuare considerentele economice și logistice existente?
Fii primul care comentează