Tarom solicită statului deblocarea unei noi tranșe din ajutorul de restructurare aprobat în 2024, invocând dificultăți de lichiditate care ar putea periclita planul de redresare. Compania afirmă că penalitățile pentru plăți întârziate și alte revendicări ale creditorilor pot destabiliza fluxul de numerar și, în final, pot compromite întregul proces de restructurare.
Intervențiile statului în companii aeriene nu sunt fără precedent: în Europa au existat multiple situații în care ajutoarele de salvare au venit cu condiții stricte impuse de Comisia Europeană, pentru a limita distorsiunile de piață. România a primit aprobarea unei decizii a Comisiei Europene pentru acordarea unui ajutor de restructurare individual pentru Tarom, de până la 227 milioane lei (aproximativ 45, 59 milioane euro). Din această sumă, statul a virat 113 milioane lei în 2023-2024, iar pentru 2025 nu este prevăzută nicio altă plată.
Tarom raportează pentru 2024 un profit brut de 292, 2 milioane lei (circa 58 milioane euro), pe care îl atribuie măsurilor din planul de restructurare. Acest profit ar urma să acopere parțial pierderile din anii anteriori. Estimările pentru 2025 sunt mult mai prudente: compania prognozează un profit brut de doar 2, 38 milioane lei, o scădere semnificativă față de anul precedent și un semnal că redresarea rămâne fragilă.
Cererea pentru deblocarea unei tranșe suplimentare reflectă o tensiune frecventă în astfel de planuri: pe hârtie, restructurarea poate părea solidă, însă fluxul de numerar real, influențat de termene de plată și penalități, poate decide continuarea activității. Situația Tarom evidențiază două realități:, pe de o parte, rezultatele contabile pozitive din 2024; pe de altă parte, vulnerabilitatea la șocuri de lichiditate care pot impune intervenții rapide sau compromisuri cu creditorii.
Elementele cheie sunt suma totală aprobată de Comisia Europeană, 227 milioane lei, tranșa deja plătită, 113 milioane lei, profitul brut raportat pentru 2024, 292, 2 milioane lei și estimarea prudentă pentru 2025, 2, 38 milioane lei. Aceste date arată că planul de restructurare a avut efecte, dar nu a eliminat riscurile operaționale și financiare, mai ales când apar penalități la plăți și presiuni din partea creditorilor.
Pe termen scurt, decontarea tranșei cerute ar oferi Tarom resursa necesară pentru stabilizarea fluxului de numerar și pentru a preveni neplățile care ar putea deraia redresarea. Pe termen lung, rămâne întrebarea dacă modelul de afaceri, eficiența operațională și condițiile pieței, inclusiv prețul combustibilului și cererea pentru zboruri, vor susține un parcurs stabil fără intervenții excepționale.
Cazul Tarom este relevant pentru oricine urmărește implementarea ajutoarelor de stat și riscurile practice care apar: un profit brut consistent într-un an nu garantează absența nevoii de lichidități urgente. Situația deschide discuții despre echilibrul între sprijinul public și disciplinele financiare stricte impuse companiilor beneficiare. Consideri că statul ar trebui să intervină din nou pentru a asigura continuitatea Tarom sau ar fi mai sănătos să lase compania să își gestioneze singură provocările financiare?
Fii primul care comentează