Amintindu-ne de reforma administrației din anii ’90 și de discuțiile recurente despre eficiența sectorului public, vestea de astăzi pornește de la declarațiile vicepremierului Tanczos Barna privind modul în care ar trebui dimensionate primăriile la nivel local. Tema se referă la reorganizarea aparatului administrativ local, la cine rămâne angajat la primărie și cine lucrează prin firme sau companii municipale, subiect discutat la Antena 3 CNN.
Tanczos Barna a precizat că reforma nu înseamnă doar concedieri automate; este vorba despre evaluare și despre alinierea structurii primăriei la serviciile pe care le oferă. Practic, asta implică faptul că două primării asemănătoare pot avea costuri și configurații foarte diferite: una poate externaliza servicii precum paza sau întreținerea, în timp ce cealaltă păstrează angajați pe statele primăriei sau i-a transferat în firme municipale. Diferențele apar atunci când compari, de exemplu, o primărie cu 200 de angajați în poliția locală și una fără astfel de servicii interne; nu sunt comparabile direct, a explicat vicepremierul.
Referitor la reducerea de personal, Tanczos a avansat ideea unei tăieri procentuale de 10%, dar a subliniat că aplicarea trebuie făcută diferențiat, pentru fiecare primărie în parte. Argumentul e simplu: impunând un procent fix peste tot, riști să penalizezi structurile care au menținut angajați în primărie în loc să externalizeze, adică acele administrații care, din start, au avut cheltuieli mai mari. În practică, reducerea uniformă poate genera inechități statistice între administrații care au adoptat modele organizatorice diferite.
Declarațiile ridică două întrebări importante: cum se măsoară eficiența în administrația locală când modelele organizatorice sunt atât de variate și cum se aplică politici uniforme într-un context fragmentat. Exemplul serviciilor de pază, întreținere sau al companiilor municipale ilustrează opțiuni diferite pentru gestionarea serviciilor publice, fiecare cu avantaje și costuri ascunse. Reforma cerută de politicieni devine astfel o dilemă: dorim standardizare strictă sau evaluare adaptată realităților fiecărei unități administrative? Și o problemă practică: dacă reducerea se face procentual, cine verifică corectitudinea datelor privind personalul real al fiecărei primării?
Tanczos Barna a oferit cifre concrete, precum reducerea de 10% și exemple legate de primării cu 200–300 de angajați, ceea ce face argumentul mai ușor de urmărit. Rămâne de stabilit cum vor arăta criteriile exacte de evaluare și cine va decide care primării sunt supradimensionate sau eficiente, însă discuția mută accentul de la simpla idee de concedieri către o abordare care ia în considerare structura reală a serviciilor.
Exemplul primăriilor care au înființat companii municipale versus cele care mențin personalul pe statul primăriei aduce în prim-plan o problemă practică: contabilizarea corectă a costurilor și a responsabilităților. Aceleași servicii pot apărea mai ieftine sau mai scumpe în funcție de modul de raportare. Dacă se aplică o reducere uniformă de 10% fără corecții, s-ar putea ajunge în situația în care administrații care au adoptat un model mai responsabil să fie penalizate. Aceasta indică necesitatea unor reguli clare, transparente și a unor audituri care să țină cont de externalizări și de structura companiilor municipale.
Tanczos a reiterat: 10% reprezintă o țintă, dar calea de a ajunge acolo trebuie diferențiată. Rămâne de stabilit mecanismul: cine va măsura, ce indicatori vor fi folosiți și cum vor fi protejate serviciile esențiale pentru cetățeni. Elaborarea unor criterii care să reflecte realitățile locale este esențială pentru ca reforma să nu fie doar o serie de reduceri statistice. Credeți că o reducere diferențiată de 10% poate diminua discrepanțele dintre primării sau sunt necesare alte măsuri mai specifice?
Fii primul care comentează