Summitul Organizației de Cooperare Shanghai de la Tianjin, desfășurat între 31 august și 1 septembrie, a adunat lideri din China, Rusia, India și din zeci de alte țări pentru a transmite mesaje diplomatice și economice privind orientarea lumii spre un aranjament mai multipolar. Evenimentul, organizat pe coasta estică a Chinei, a avut și rolul de a ilustra că relațiile dintre marile puteri din Asia și statele din Sudul Global capătă tot mai multă importanță pe scena internațională, în contextul tensiunilor și al sancțiunilor impuse de Statele Unite.
De la bun început, summitul a fost gândit ca o demonstrație de forță economică: fotografii oficiale, întrevederi bilaterale și mesaje diplomatice care sugerează o distanțare față de dominația americană și o apropiere către o ordine multipolară, cu centrul de greutate mutându-se spre Asia și Eurasia. Populația combinată a Chinei, Indiei și Rusiei depășește o treime din populația mondială, iar la Tianjin au participat, pe lângă liderii celor trei mari puteri, reprezentanți din peste 20 de state, inclusiv Belarus și Slovacia condusă de Robert Fico.
Observatorii internaționali au remarcat imagini cu puternic simbolism: liderii Chinei, Rusiei și Indiei schimbându-și strângeri de mână și zâmbete într-o sală parcă pregătită pentru un public aflat la capătul celălalt al globului. New York Times a descris atmosfera ca pe un moment de camaraderie între marile puteri nealiniate cu Vestul, prezentând scene în care Narendra Modi și Vladimir Putin intrau în încăpere ținându-se de mână și se îndreptau spre Xi Jinping pentru a forma un mic cerc. Pentru Rusia și China, summitul a fost o ocazie de a reuni parteneri precum Iran, Kazahstan, Kîrgîzstan, Belarus și Pakistan, consolidând legături regionale.
Presa din statele Sudului Global a pus accent pe simbolistica fotografiilor cu Xi, Putin și Modi, comparându-le adesea cu imaginile liderilor europeni primiți recent la Casa Albă, percepute ca fiind mai puțin favorabile. În paralel, tensiunile economice s-au făcut simțite: Statele Unite au amenințat și au impus sancțiuni secundare, inclusiv măsuri tarifare la importuri din India, ca reacție la menținerea relațiilor comerciale ale Indiei cu Rusia, în special în sectorul petrolier. Aceste sancțiuni au afectat relația bilaterală de lungă durată dintre SUA și India, construită în decenii de diplomație.
Pe marginea summitului, analiști și foști diplomați au comentat evoluția relațiilor regionale. Un expert chinez a sugerat că Dragonul și Elefantul, metafore pentru China și India, au înțelepciunea de a-și gestiona divergențele și disputele de frontieră, indicând o tendință spre reglementare. Gautam Bambawale, fostul ambasador al Indiei în China, a adoptat o nuanță mai prudentă: relația dintre cele două țări nu s-a reconciliat în totalitate, ele încă se observă reciproc pentru a înțelege implicațiile fiecăreia, iar revenirea la o normalitate va necesita timp.
Xi Jinping a folosit reuniunea pentru a solicita o opoziție comună față de ceea ce a numit mentalitatea Războiului Rece, confruntările între blocuri și intimidarea, practici pe care le-a atribuit Occidentului. Liderul chinez a subliniat necesitatea susținerii sistemului comercial internațional bazat pe reguli, reprezentat de Organizația Mondială a Comerțului, și a pledat pentru o lume multipolară construită pe egalitate și ordine. El a insistat asupra extinderii cooperării și asupra asumării responsabile a responsabilității comune pentru pace, stabilitate și prosperitate în regiune.
Reacția președintelui american Donald Trump la aceste manifestații a fost directă și critică. El a susținut că multe dintre schimburile comerciale sunt inegale, afirmând că Statele Unite sunt principala piață pentru respectivele țări, dar că exporturile americane sunt relativ reduse în schimb. Trump a criticat politicile tarifare ale Indiei, descriindu-le ca fiind excesiv de ridicate și motiv pentru care companii americane nu pot pătrunde pe piața indiană. De asemenea, a remarcat că India importă cantități semnificative de petrol din Rusia, iar schimbările promise de New Delhi în privința tarifelor ar fi intervenit prea târziu, după decenii de dezechilibru.
La scurt timp după încheierea summitului, premierul indian Narendra Modi a anunțat pe Twitter că a avut o întrevedere constructivă cu președintele Putin, în cadrul căreia s-a discutat aprofundarea cooperării bilaterale în domenii precum comerțul, fertilizanții chimici, domeniul spațial, securitatea și cultura. Modi a menționat și schimbul de opinii privind procesele globale și regionale, inclusiv gestionarea pașnică a conflictului din Ucraina, sugerând că discuțiile au vizat multiple paliere practice, nu doar elemente simbolice.
Mesajele venite de la Tianjin au variat de la declarații de principiu despre o lume multipolară și apărarea schimburilor comerciale până la negocieri concrete: tarife, importuri de petrol, cooperare spațială, fertilizanți și securitate regională. Aceste teme scot în evidență modul în care diplomația contemporană jonglează simultan cu simboluri vizibile și cu interese economice foarte palpabile. Imaginea celor trei lideri, Xi, Putin și Modi, schimbându-și saluturi poate părea un gest simplu, dar în jurul ei s-au articulat decizii comerciale și strategii politice cu efecte imediate, precum sancțiunile și modificările tarifare. Totodată, declarațiile publice ale liderilor și întâlnirile bilaterale arată că agenda OCS acoperă atât dimensiuni geopolitice, cât și probleme practice: energie, comerț, securitate și tehnologie.
Summitul de la Tianjin reflectă un echilibru în curs de redefinire: economiile emergente și statele din Sudul Global își afirmă rolul, iar contururile relațiilor comerciale influențează decizii politice majore. Dacă urmărim cifrele menționate, populația celor trei mari puteri care depășește o treime din locuitorii lumii, participarea a peste 20 de state la întâlnire și sancțiunile recent îndreptate împotriva Indiei, înțelegem că dimensiunea numerică și economică contează în negocierile diplomatice. Aceste elemente concrete arată că mesajele simbolice sunt dublate de pași practici: acorduri comerciale, angajamente tehnice și schimburi în domenii strategice precum spațiul și securitatea.
Vă întrebați cum se va reflecta, în viața de zi cu zi a economiilor, această schimbare de echilibru?
parcă îmi aduce aminte de vremuri când politica părea mai puțin rece. nu știu, mă uit la poze și mi se strânge inima — atâta forță și totuși atât de departe de oamenii simpli. și mă gândesc la bunica mea, care spunea că marile decizii erau făcute odată pentru oameni, nu împotriva lor… acum par doar jocuri mari pe table, cu tarife și sancțiuni. daaa, poate-s nostalgic, dar mi-e dor de o lume mai blândă, unde astfel de întâlniri ar fi despre binele tuturor, nu doar despre echilibru de putere. cine știe…. poate mă înșel, dar rămâne un gust amar, rece.