Zilele acestea, un submarin rus de tip Kilo a întâmpinat probleme serioase în largul Gibraltarului, iar incidentul leagă operațiuni navale actuale de practica istorică a Rusiei de a-și proiecta forța pe căile maritime europene. Novorossiisk, parte a Flotei ruse din Marea Neagră, se îndrepta spre Oceanul Atlantic când a fost raportată o defecțiune care amenință integritatea navei și siguranța echipajului.
Conform relatărilor apărute în presă și preluate de canale apropiate opoziției ruse, problema principală ar fi o scurgere de combustibil direct în cală. Fără piese de schimb suficiente și fără tehnicieni calificați la bord, echipajul nu ar putea remedia avaria. Situația s-ar fi agravat, potrivit aceleiași surse, deoarece acumularea de combustibil în cală prezintă un risc real de explozie. Ca măsură improvizată, s-ar fi luat în calcul evacuarea încărcăturii din cala în mare, o decizie care seamănă mai mult cu o soluție de urgență decât cu o reparație. Observațiile navei indică faptul că Novorossiisk și-a continuat drumul spre Atlantic, probabil către o bază unde urma să fie reparată.
Clasa Kilo, denumită tehnic diferit în Rusia, este construită la Șantierele Amiralității din Sankt Petersburg, iar întreținerea acestor submarine se realizează în general în Marea Baltică. Această dependență de infrastructură și de rute logistice explică de ce defecțiunile tehnice pe mare devin atât de problematice: piese, personal specializat și capacități de reparație nu sunt disponibile oriunde.
Incidentul se înscrie într-un context mai larg: Rusia obișnuiește să-și trimită submarinele aproape de coastele europene, iar Novorossiisk nu este la prima apariție în apele occidentale. În septembrie 2022, aceeași navă a fost observată în Golful Gascogne, la circa 100 km de Brittany, unde a fost monitorizată de fregata franceză Normandie, iar ulterior au intervenit și nave spaniole și britanice. Oficialii francezi au afirmat că escortarea este o procedură standard, deoarece Golful Gascogne intră în zona de responsabilitate a Franței și activitatea militară trebuie supravegheată.
Pe Marea Neagră, confruntările dintre Rusia și Ucraina au redus vizibil capacitatea navală rusă. Ucraina a reușit să lovească ținte importante, iar în aprilie 2022 nava-amiral Moskva a fost scufundată, un eveniment rar după al Doilea Război Mondial. În urma conflictului din 2022, multe vase rusești s-au repoziționat, iar accesul la rutele de reaprovizionare a devenit mai dificil. Strâmtoarea Bosfor, cu restricțiile sale, limitează posibilitățile de reaprovizionare și întreținere a navelor ruse din Marea Mediterană.
Rusia și-a bazat în mare măsură logistica navală pe baza de la Tartus, în Siria, obținută printr-un acord din 1971. Schimbările politice din regiune au forțat Moscova să reevalueze utilitatea și securitatea acelor facilități. Totuși, două submarine de clasă Kilo ale Flotei din Marea Neagră au fost dislocate la Tartus aproape un deceniu, ceea ce evidențiază importanța pe care Rusia o acordă menținerii unei prezențe navale în Mediterană.
Raportările despre Novorossiisk ridică întrebări practice: cum se gestionează întreținerea unor echipamente foarte specializate aflate la mari distanțe de bază, în condiții de tensiune regională? Și cum influențează pierderea temporară a unor nave capacitatea unei flote de a-și îndeplini misiunile? Exemplele din text, scurgerea de combustibil, repatrierea navelor, atacul asupra Moskva și utilizarea bazelor precum Tartus, arată dependența operațiunilor navale moderne de logistică, de rețele de întreținere și de dinamica politică a regiunilor unde aceste facilități funcționează.
Novorossiisk, datele incidentelor din 2022 și numele bazei Tartus rămân repere concrete care demonstrează cât de mult contează infrastructura și controlul rutelor maritime pentru capacitățile navale. Crezi că limitările logistice și presiunile geopolitice vor forța flote precum cea rusă să-și modifice definitiv doctrinele de deplasare și întreținere?
Fii primul care comentează