Exporturile americane de gaze naturale lichefiate au atins 9, 33 milioane tone în august, susținute în special de aportul semnificativ al uzinei Plaquemines. Aceasta, cu o capacitate anuală de 27, 2 milioane tone și situată printre cele mai mari din SUA, a livrat 1, 6 milioane tone doar în august, reprezentând aproximativ 17% din totalul exporturilor americane în acea perioadă. Redeschiderea altor instalații după lucrări de întreținere a contribuit la această creștere, permițând fluxuri mai constante către piețele mondiale.
Plaquemines și cifra de 9, 33 milioane tone constituie repere clare ale schimbărilor: capacități noi pot reorienta fluxurile comerciale pe piețe, iar prețurile de 11, 13 dolari/mmBtu în Europa și 11, 63 dolari/mmBtu în Asia oferă repere pentru atractivitatea livrărilor. Modul în care vor reacționa furnizorii și cumpărătorii în lunile următoare va depinde de mentenanțe, nivelurile de stocuri și evoluția cererii în Europa și Asia. Ce părere ai despre felul în care noile facilități americane pot afecta securitatea energetică a Europei?
Europa a rămas principala destinație a GNL-ului american, primind 6, 16 milioane tone, adică două treimi din exporturi. Ponderea Europei a crescut față de iulie, când era de 58%, indicând o nevoie continuă de importuri pentru a compensa producția regională. Prețurile au reflectat ajustări între piețe: în Europa gazul s-a tranzacționat în jur de 11, 13 dolari pe mmBtu, iar în Asia la aproximativ 11, 63 dolari pe mmBtu. Volumul trimis către Asia a scăzut ușor, ajungând la 1, 47 milioane tone.
Situația unor piețe specifice merită semnalată. Egiptul, afectat de reducerea producției interne, a importat nouă încărcături de GNL american în august, însumând 0, 57 milioane tone, echivalentul a 6% din exporturi. În schimb, livrările către America Latină au scăzut la 0, 69 milioane tone (7%), regiunea fiind parțial alimentată din Trinidad și Tobago. De asemenea, circa 4% din exporturi, respectiv 0, 37 milioane tone, au plecat fără o destinație fixă, rămânând disponibile pentru contractări ulterioare, o practică comună în comerțul cu mărfuri lichefiate, unde navele pot fi redirecționate în funcție de cerere și prețuri.
Statele Unite au înregistrat în august cele mai ridicate livrări de GNL din istorie, după redeschiderea instalațiilor post-mentenanță și creșterea producției la facilitarea Plaquemines, de la Venture Global. Este vorba de 9, 33 milioane tone trimise în acea lună, depășind recordul anterior din aprilie și înregistrând o creștere față de iulie.
Acest val record reflectă atât extinderea capacităților de export din SUA, cu proiecte noi precum Plaquemines care reconfigurează oferta, , cât și dinamica cererii globale: Europa caută substituenți pentru producția internă, Asia rămâne un cumpărător major, iar piețele din Africa de Nord și America Latină își ajustează sursele în funcție de costuri și disponibilitate. Totodată, diferențele de preț între regiuni și prezența cargourilor fără destinație fixă arată cât de flexibil și fragmentat este acest sector.
Comunicatul.com - Platforma ta de știri și comunicate gratuite
interesant, nu m-aş fi aşteptat la 1,6 mil t doar de la Plaquemines într-o luna. pare că SUA deja joacă tare pe partea asta, dar rămâne o chestie: depinzi prea mult de exporturi pe termen scurt si ai nevoie de plan pe termen lung pt infrastructura in europa (terminalele de primire, depozite, reţele). deci da, pe moment sigur mai creşte securitatea energetică a europei — mai multe surse, presiune pe preţuri — dar nu e soluţia finala. daca vine iarna grea sau mai multe mentenanţe simultane, tot zici ups.
un alt punct: multe cargouri fără destinaţie fixă pot însemna volatilitate. traderii pot redirecţiona rapid spre asia daca preţul sare, deci europa nu e chiar protejată 100%. plus, preţurile aproape identice europa/asia acum (11,1 vs 11,6) înseamnă că se poate muta gazul uşor, deci depinzi de contracte pe termen lung si stocuri. și ms, e important ca ieftinirea relativă nu înseamnă neapărat acces pentru toți – infrastructura porturilor e limitată in unele țări.
ceva tehnic: Plaquemines are cap mare dar e proiect privat (Venture Global) — asta înseamnă decizii comerciale, nu politice, deci statele europeene trebuie sa combine importuri cu măsuri interne: eficienţă energetică, stocuri strategice, interconexiuni. şi nu uita de transportul intern (gazoducte) care uneori e bottleneck.
pe scurt: da, ajută mult pe termen scurt, dar pentru securitate reală trebuie plan, stocuri si legături. cine știe.. poate apar mai multe terminale FLNG în afara SUA sau mai multe proiecte în africa de nord si marea caspică, atunci harta se schimbă iar. 🙂
Interesant — noile capacități americane pot reduce dependența Europei de ruși, dar integrarea infrastructurii şi costurile logistice rămân provocări; cum vor evolua stocurile?