Steluța Lucia Rodica Coposu a fost decorată post-mortem cu Ordinul Național Serviciul Credincios, semnat miercuri de președintele Nicușor Dan, pentru eforturile sale în păstrarea memoriei victimelor regimului comunist și pentru promovarea valorilor democratice.
Numele Coposu evocă un capitol dificil din istoria României de după război: Corneliu Coposu a fost o figură marcantă a opoziției anticomuniste și un reper pentru partidul țărănist. Sora sa, Steluța, născută la 26 septembrie 1932 în comuna Bobota, județul Sălaj, și-a dedicat viața muncii, memoriei și civismului. A absolvit Institutul Politehnic din București în 1956 și a activat peste trei decenii la Institutul de Studii și Proiectări Energetice din Capitală. După decesul fratelui, a fost una dintre inițiatoarele înființării Fundației Corneliu Coposu în 1996 și a condus fundația, menținând vie amintirea victimelor regimului și promovând educația civică în rândul tinerilor, o activitate mai puțin vizibilă, dar constantă, asemănătoare unui ceasornic care nu face zgomot când funcționează bine.
Comunicatul Administrației Prezidențiale menționează că Ordinul Național Serviciul Credincios, în grad de Cavaler, i-a fost conferit ca semn de omagiu pentru întreaga activitate dedicată conservării memoriei și pentru contribuția la consolidarea valorilor democratice. Steluța Coposu a încetat din viață pe 7 august, după aproape nouă decenii de viață marcate de angajament civic și profesional. Anunțul a fost făcut de Fundația Corneliu Coposu, pe care a ajutat-o să se înființeze și pe care a condus-o mulți ani.
Anterior, în 2009, Steluța și sora sa, Flavia Bălescu-Coposu, fuseseră decorate de Regele Mihai I cu Crucea Casei Regale a României, în semn de recunoaștere a activității lor civice și a devotamentului față de memoria fratelui. Aceste distincții arată că eforturile familiei Coposu au fost recunoscute de-a lungul mai multor decenii, nu doar retrospectiv.
Actul semnării decretului de către Nicușor Dan readuce în prim-plan rolul memoriei istorice în viața publică. Distincțiile post-mortem, precum Ordinul Național Serviciul Credincios, reprezintă încercări ale statului de a marca și revaloriza contribuții care, altminteri, ar fi putut rămâne cunoscute doar într-un cerc restrâns. În cazul Steluței Coposu este vorba despre evidențierea unei vieți civice dedicate, de la activitatea profesională în proiectarea energetică până la conservarea memoriei victimelor regimului comunist prin activitatea fundației.
Steluța Coposu rămâne astfel parte a unei istorii familiale care a influențat politica și memoria publică românească. Decorarea post-mortem nu modifică faptele, dar oferă prilejul unei rememorări publice asupra semnificației implicării sale: numele, data nașterii 26 septembrie 1932, locul Bobota, activitatea la Institutul de Studii și Proiectări Energetice, înființarea Fundației în 1996, decorația primită în 2009 de la Regele Mihai I și decesul pe 7 august. Sunt repere clare care conturează o biografie de implicare.
Această prezentare reflectă modul în care statul și societatea își amintesc personalități mai puțin expuse, dar importante pentru cultivarea memoriei istorice. Asemenea distincții ridică întrebări despre cine, când și de ce este omagiat și despre impactul pe termen lung al organizațiilor civice, precum Fundația Corneliu Coposu, în formarea atitudinilor civice ale tinerilor. Ce rol crezi că ar trebui să aibă astfel de fundații și decorații în educația istorică a noilor generații?
bine, finalmente recunoaștere, daaa… odihnă veșnică, stiu, ms.