Să discutăm despre disputa diplomatică care a tensionează deja atmosfera de la New York: Statele Unite au anunțat că nu vor autoriza președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, și alți oficiali palestinieni să participe la sesiunile ONU, iar reacțiile internaționale, inclusiv cele din Turcia, au fost rapide și puternice.
Washingtonul și-a motivat decizia printr-o justificare cunoscută: Statele Unite și Israelul îi acuză pe reprezentanții Autorității Palestiniene și pe cei ai Organizației pentru Eliberarea Palestinei că nu au făcut suficient pentru a combate extremismul și că promovează recunoașterea unilaterală a unui stat palestinian. Din perspectiva diplomației americane, excluderea unor personalități precum Abbas de la evenimentele ONU este întemeiată pe aceste rațiuni. Măsurile au stârnit însă imediat critici din partea altor capitale, iar Turcia și-a însușit un ton foarte ferm.
Președintele turc a declarat că decizia americană nu se potrivește misiunii și scopului Organizației Națiunilor Unite și a cerut revizuirea ei. El a avertizat că absența delegației palestiniene la Adunarea Generală ar favoriza doar Israelul și a îndemnat Statele Unite să arate mai mult curaj în a opri ceea ce a numit „masacrele și cruzimea Israelului”. Comentariile vin pe fondul unei escaladări diplomatice și a unor critici tot mai dure la adresa campaniei militare din Gaza.
Departamentul de Stat american a reiterat motivele excluderii, legate de evaluări privind presupuse legături cu extremismul și intenția de recunoaștere unilaterală a Palestinei. Adunarea Generală a ONU începe pe 9 septembrie, iar întâlnirile liderilor sunt programate la New York spre sfârșitul lunii, într-un context marcat de controverse aprinse legate de Gaza.
Turcia, membră NATO, și-a intensificat atacurile retorice împotriva Israelului: autoritățile de la Ankara califică acțiunile din Gaza drept genocid, au suspendat schimburile comerciale cu Israelul și solicită măsuri la nivel internațional, inclusiv suspendarea Israelului din anumite organisme internaționale. Ierusalimul respinge cu fermitate astfel de acuzații, argumentând că operațiunile sale sunt acte de autoapărare. În această dispută, Israelul a contestat și concluziile unui grup de cercetători în domeniul genocidului, care susțineau că sunt îndeplinite criteriile pentru o astfel de constatare, iar autoritățile israeliene au afirmat că respectivele concluzii se bazează pe informații false furnizate de Hamas.
Apelurile Turciei au continuat și la nivelul organismelor multilaterale. Ministrul de externe Hakan Fidan a cerut, în cadrul unei reuniuni a Organizației Cooperării Islamice, suspendarea Israelului din anumite activități ONU și a susținut că valul internațional de recunoașteri pentru Palestina reflectă o schimbare de centru de greutate diplomatic, dar că sunt necesare acțiuni concrete. Președintele Parlamentului turc, Numan Kurtulmus, a reluat aceeași poziție într-o sesiune parlamentară extraordinară, solicitând suspendarea Israelului din organizațiile internaționale până la încetarea, așa cum a formulat, a politicilor „genocidare”.
Acest conflict diplomatic evidențiază câteva teme esențiale: rolul ONU ca forum pentru dialog, tensiunea dintre măsurile unilaterale și mecanismele multilaterale, și felul în care aliați diferiți interpretează aceleași evenimente. Decizia SUA privind accesul liderilor palestinieni la New York pune în discuție cât de mult pot sau ar trebui statele să restricționeze participarea la forumuri internaționale invocând securitatea sau motive politice. Episodul turcesc arată cât de rapid dispute diplomatice se pot transforma în campanii de izolare politică, cu efecte economice, nu doar simbolice (suspendarea relațiilor comerciale nu este un gest neînsemnat). În plus, rămâne dilema juridică și morală a calificărilor precum genocid: rapoartele științifice și opiniile se ciocnesc cu interpretările politice, iar consecințele practice pot varia de la presiuni și sancțiuni până la cereri de excludere din organizații internaționale.
Credeți că excluderea liderilor palestinieni de la întâlnirile ONU va detensiona situația sau o va agrava?
of, mai era ceva din când eram copil: vedeam la știri conflicte și parcă erau departe, acum parcă intră în casă. trist tare. nu știu ce sperau.. să blochezi oameni la ONU să rezolvi ceva? doar adâncești rana. și-mi amintesc de filmulețele alea cu familii care plecau noaptea, de ochii unor copii, de poveștile pe care le-au lăsat acasă. parcă toată lumea joacă un teatru diplomatic și nimeni nu-și asumă costul real. poate sunt melancolic, dar mi-e greu să cred că izolarea aduce pace. vezi să nu… oameni suferă în timp ce politicienii fac calcule.
O să înrăutățească lucrurile, clar; nu rezolvă nimic.
pai nu știu, mie mi se pare cam clar că tăind accesul ăsta nu scade tensiunea, dimpotrivă. deci, daca nu îi lași pe oameni să vorbească la ONU, ce crezi? se enerveaza mai tare, caută alte tribune, aliați, susținere. plus, turcia asta acum se aprinde și mai tare — scoate comerț, cere suspendări, chestii care nu-s doar simbolice, afectează bani, relații. și nu uita: există deja semne că multe țări recunosc palestina sau măcar se poziționează altfel, deci izolarea prin forță nu schimba opinia globală. pe de altă parte, sunt riscuri legitime: dacă sunt dovezi serioase de legături cu extremismul trebuie verificate, dar aici e mult joc politic — us&israel zic una, alții zic alta. rezultatul probabil? escaladare diplomatică, mai multă polarizare, poate proteste, poate și mai mult sprijin extern pentru palestinieni. deci nu e o soluție simplă, dar excluziunea pare mai degrabă să încingă spiritele decât să le răcească. vezi să nu se ajungă la ceva mult mai urât.
pai nu cred ca se detensioneaza prea mult ba dimpotriva arata doar ca cine are putere taie conversatia si restul tace vezi sa nu se intoarca impotriva lor mai ales cand lumea deja vorbeste despre drepturi si crime in loc de diplomație si oricum nicio decizie unilaterala nu rezolva cauzele profunde stiu pare dur dar fara dialog si observatori imparțiali situatia o sa escaladeze mai departe, probabil vor urma proteste si presiuni politice si economice, deci nu e doar despre cine vine la ONU e despre cine asculta si ce se face pe teren