De la vechii vinificatori până la oamenii de laborator contemporani, fascinația pentru procesele simple ale naturii a rămas neschimbată: cercetători implicați în două studii recente au pus față în față capacitatea stafidelor uscate de a fermenta și posibilitatea de a produce în cantități utile un pigment inspirat de cefalopode. Un grup, ale cărui rezultate au fost publicate în Scientific Reports (DOI 10.1038/s41598-025-23715-3), a urmărit ce se întâmplă când strugurii proaspeți sunt uscați și apoi introduși în apă, iar o echipă de la University of San Diego a anunțat în Nature Biotechnology o metodă prin care xanthommatin, pigmentul pe care caracatițele și calmarii îl folosesc pentru schimbări rapide de culoare, poate fi obținut mult mai eficient.
În primul experiment, cercetătorii au cules struguri proaspeți și i-au uscat timp de 28 de zile, aplicând trei procedee: într-un incubator, la soare și o combinație a celor două. Au luat apoi stafidele obținute, le-au introdus în sticle cu apă, trei probe pentru fiecare metodă, le-au etanșat și le-au lăsat la temperatura camerei pentru două săptămâni. Rezultatul a fost unul de fermentări sporadice: o singură probă din cele uscate în incubator și două din cele uscate prin metoda combinată au fermentat, în timp ce toate cele trei probe uscate la soare au fermentat și au generat concentrații mai mari de etanol. Autorii intenționează să exploreze mecanismele moleculare din spatele acestor diferențe. Un aspect practic: experimentul funcționează doar cu stafide uscate natural la soare, deoarece multe stafide comerciale sunt acoperite cu un strat de ulei care împiedică fermentarea, deci nu este suficient să le cumperi din magazin și să le pui într-un borcan dacă vrei să reproduci rezultatul acasă.
Partea legată de pigment pornește dintr-o provocare diferită: xanthommatin contribuie la paleta remarcabilă a cefalopodelor, dar este dificil de extras în cantități mari din animale și de sintetizat prin metode tradiționale de laborator. Echipa de la University of San Diego a adoptat o soluție bioinginerescă, plecând de la premisa că microorganismele refuză să producă cantități mari dintr-un compus străin pentru că acesta le perturbă metabolismul. Cercetătorii au modificat genetic celulele astfel încât producerea pigmentului să devină esențială pentru supraviețuirea lor, ceea ce a determinat o creștere dramatică a randamentului: de la doar câteva miligrame pe litru obținute anterior, au ajuns la randamente între 1 și 3 grame pe litru. Autorii văd potențial în aplicații precum dispozitive fotoelectrice, acoperiri termice, coloranți, ecrane solare naturale, vopsele cu schimbare de culoare și senzori de mediu și speră că metoda ar putea facilita producția altor substanțe cu o dependență mai mică de materiale pe bază de combustibili fosili.
Xanthommatin este pigmentul central menționat în studiul publicat în Nature Biotechnology. Experimentele cu stafide (DOI 10.1038/s41598-025-23715-3) și munca de la USD ilustrează cum procese simple, expunerea la soare sau o modificare a regulilor metabolice ale microbilor, pot genera rezultate relevante pentru industrie, medicină și înțelegerea mecanismelor naturale. Ce crezi că surprinde mai mult: că stafidele uscate la soare pot fermenta singure sau că cercetătorii pot obține grame de xanthommatin pe litru în laborator?
Fii primul care comentează