Când discutăm despre internetul prin satelit, imaginile cu rachete îndreptându-se spre cer și constelațiile de microsateliți devin familiare, iar pe 19 octombrie s-a întâmplat din nou: SpaceX a lansat încă 56 de sateliți Starlink, trecând pragul de 10.000 de lansări cumulative. Este o poveste care a început acum câțiva ani, când ideea unei rețele globale de internet din orbită părea futuristă, și a evoluat într-un proiect concret, cu lansări frecvente și dezbateri publice despre impactul asupra cerului nopții și comunicațiilor.
Pe 19 octombrie au avut loc două lansări Falcon 9, fiecare cu 28 de sateliți Starlink v2 Mini. Prima rachetă a decolat de la Vandenberg Air Force Base, la aproximativ 220 km nord-vest de Los Angeles, iar a doua a plecat mai târziu din Cape Canaveral, Florida. Astfel, în aceeași zi s-au adăugat 56 de noduri noi rețelei orbitale, o rutină care acum pare aproape firească pentru SpaceX, dar care necesită planificare complexă și operațiuni coordonate în două fusuri orare.
Cifrele exacte variază ușor, însă astronomul și astrofizicianul Jonathan McDowell estimează că în total au fost lansate 10.044 de sateliți Starlink. Dintre aceștia, circa 8.680 ar fi ajuns pe orbita planificată, iar 8.664 ar fi activi și funcționali. Diferența provine din sateliți care nu au atins destinația ori sunt în diverse faze de retragere. McDowell menționează și că în jur de 237 de sateliți sunt acum în faza de reintrare în atmosferă, probabil unități din prima generație lansate încă din 2018. De fapt, Starlink a început să funcționeze regulat din toamna lui 2019, iar, având în vedere o durată medie de viață de aproximativ cinci ani, primele generații încep acum să părăsească constelația.
Retragerea controlată a sateliților este necesară: obiectele aflate pe orbite joase sunt atrase înapoi de gravitație și, fără corecții periodice sau un plan de dezorbitare, revin în atmosferă. Chiar și Stația Spațială Internațională necesită ocazional manevre cu proprii motoare pentru a-și menține altitudinea. În cazul Starlink, multe reintrări sunt gestionate astfel încât sateliții să se dezintegreze în atmosferă în condiții de siguranță, reducând riscurile pentru obiectele de la sol.
Deși peste 10.000 de lansări sună impresionant, SpaceX are planuri mult mai ambițioase: viziunea companiei prevede o rețea de peste 40.000 de sateliți, ceea ce înseamnă că s-a parcurs până acum doar aproximativ un sfert din drumul propus. Extinderea continuă aduce în discuție nu doar aspecte tehnice și de conectivitate, ci și impacturi asupra observațiilor astronomice, gestionării traficului orbital și reglementărilor internaționale.
Privind mai atent temele ridicate de această evoluție, obsesiile contemporane pentru conectivitate se intersectează cu preocupări vechi legate de folosirea spațiului comun. Numele Jonathan McDowell și cifrele 10.044, 8.680 sau 237 ilustrează concret atât progresul tehnic, cât și provocările practice: reciclarea orbitală, durata de viață a sateliților, coordonarea la nivel global între platforme de lansare precum Vandenberg și Cape Canaveral. Deși multe lansări par o rutină, fiecare rachetă, fiecare satelit și fiecare reintrare implică decizii care vor influența pe termen lung modul în care vom utiliza și reglementa orbita terestră. Ce părere ai despre ritmul accelerat al lansărilor și despre planurile pentru peste 40.000 de sateliți?
Fii primul care comentează