De la coloane mari și amplificatoare complexe la bare de sunet subțiri, dezbaterea despre cum să-ți transformi sufrageria într-un mic cinematograf domestic durează de zeci de ani. Textul compară soundbarurile cu sistemele tradiționale surround, arată avantajele și limitările fiecărei opțiuni și explică cum prețurile și evoluția tehnologică le-au influențat pe alegerile consumatorilor.
Povestea pornește la sfârșitul anilor 1980, când interesul pentru cinema-ul casnic a crescut puternic și mulți au încercat să reproducă în sufragerii atmosfera sonoră a sălilor de cinema. Inițial, asta însemna o cameră plină de boxe și un amplificator multicanal costisitor și complicat. Industria AV a observat repede că această complexitate descuraja mulți potențiali cumpărători, iar răspunsul a venit mai întâi prin pachete all-in-one, apoi prin soundbaruri, o soluție practică, compactă și la modă. Soundbarurile au cucerit piața pentru că remediau sunetul slab al televizoarelor fără a încărca vizual camera cu echipament. Rămâne însă întrebarea dacă acest confort nu i-a făcut pe mulți să nu mai vadă beneficiile unui sistem surround clasic.
În ceea ce privește prețurile, oferta este foarte variată. Modelul Samsung HW-S61A 5.0, care oferă suport multicanal real, se găsește în jurul a 300 USD/GBP, prag în jurul căruia apar și formatele object‑based precum Dolby Atmos sau DTS:X. Totuși, la acest nivel, suportul pentru Atmos/DTS:X este adesea virtual: două canale plus procesare digitală care simulează efectele de înălțime. Pentru performanțe serioase e nevoie, de regulă, să urci la 400–500 USD/GBP; Sonos Beam Gen 2 este un exemplu la 399 USD, iar pentru implementări Atmos reale apar modele precum Samsung HW-Q700A 3.1.2 la prețuri mai ridicate. Peste circa 650 USD/GBP intră mărci cu tradiție hi‑fi precum Polk, Yamaha, Denon sau Klipsch, iar costurile cresc odată cu numărul de canale și puterea difuzoarelor: există soundbaruri 7.1.4 sau chiar 11.1.4, ajungând la modele de peste 1.300–1.500 USD/GBP. Sunt și variante high-end ce depășesc 1.900 USD/GBP, deci gama de oferte este uriașă: poți găsi soluții foarte bune la prețuri mici, dar și produse pentru entuziaști dispuși să cheltuiască mult.
Pe partea cealaltă, un pachet tradițional surround cu AVR și boxe 5.1 pornește de obicei din jurul a 499–549 USD/GBP, în exemple precum pachetele Yamaha sau Onkyo care includ receiver și sateliți. Apoi, adăugând mai multă putere la AVR, boxe mai mari sau decodare Atmos/DTS:X, costurile cresc mai rapid decât la soundbaruri, pentru că fiecare canal suplimentar înseamnă o boxă fizică în plus. Dacă îți dorești difuzoare în tavan pentru Atmos autentic, trebuie luate în calcul și eventualele costuri de instalare. Printre avantajele sistemelor separate se numără posibilitatea de a avea difuzoare foarte compacte, precum Monitor Audio MASS 5.1 sau Focal Dome Flax 5.1 cu sateliți mici, dar multe pachete tradiționale rămân mai voluminoase. Soluția in‑wall rămâne o alternativă pentru cei care vor multe canale fără să ocupe spațiul din cameră, însă instalarea poate fi invazivă și costisitoare.
Din perspectiva performanței audio, brandurile hi‑fi care au intrat pe piața soundbarurilor au livrat modele surprinzător de bune pentru dimensiunile lor. Totuși, regula generală spune că un sistem surround de calitate oferă, în mod normal, sunet superior față de un soundbar, fie că e vorba de muzică, fie de mixuri multicanal Dolby Atmos/DTS:X. Muzica mixată în Dolby Atmos sau Spatial Audio tinde să sune mai bine pe un sistem cu difuzoare separate, chiar dacă platformele și producătorii încearcă să convingă că și boxele sau căștile pot reproduce aceleași efecte. Diferența provine din spațiul fizic al difuzoarelor: unitățile mai mari permit un plus de “respirație” sonoră, dinamică mai bună și o separare mai clară a frecvențelor. Soundbarurile sunt ingenioase, dar nu pot învinge legile fizicii: driverele înghesuite într‑o bară nu vor genera aceeași scenă sonoră sau acuratețe în localizarea efectelor precum boxele dispuse în jurul camerei. Multe soundbaruri folosesc tehnici de reflexie pe pereți sau tavan pentru a simula înălțimea și lateralitatea, lucru care funcționează rezonabil, dar nu egalează sunetul direct provenit din difuzoare plasate lateral, sus sau în spatele ascultătorului.
La capitolul conectivitate, sistemele separate au avantajul net. Un AVR economic oferă, de obicei, patru intrări HDMI și o ieșire, plus intrări digitale coaxiale și optice și intrări analogice. Soundbarurile tind să ofere, în schimb, cel mult două intrări HDMI, o intrare de linie și fie coaxial, fie optic. Diferența contează: mai multe intrări HDMI transformă receiverul în centrul conectiv al tuturor surselor AV, păstrând calitatea. Tehnologia eARC a redus din limitări, permițând transmiterea sunetului lossless și a Atmos prin HDMI via anumite televizoare, dar pot apărea întârzieri de semnal. În prezent nu există soundbaruri care să ofere passthrough 4K/120Hz cu VRR pentru gaming așa cum pot face unele receivere moderne. Totodată, marii producători au început să integreze funcții care conectează soundbarurile la boxele și procesarea audio din televizoarele lor, creând ecosisteme mai coerente.
În practică, soundbarurile rămân alegerea preferată pentru sufrageriile principale, în special pentru camere de dimensiuni mici sau medii sau pentru spații cu planuri atipice. Sunt discrete, ocupă puțin loc și, chiar când includ unități spate și subwoofer, acestea sunt compacte. De obicei, pentru același număr de canale, soundbarurile sunt și mai accesibile financiar decât un sistem separat. Totuși, dacă ai o cameră dedicată home cinema sau pui calitatea sunetului pe primul loc, sistemele separate, corect calibrate și poziționate, oferă o experiență superioară. Decizia finală depinde de priorități: spațiu, buget și timp versus calitatea audio pură. Cei care optează pentru sisteme separate trebuie să investească timp în documentare, calibrare și posibilă instalare; recompensa este un câmp sonor mai bogat și mai precis.
Focal Dome Flax 5.1 exemplifică un pachet compact de sateliți care arată că se poate obține sunet multicanal fără boxe uriașe. Ilustrează ideea că nu e necesar să sacrifici estetica pentru performanță. Totuși, pentru efectul overhead Atmos autentic, există două abordări diferite: soluții separate sau soundbaruri cu drivere up‑firing.
Un detaliu concret din text este prețul de 1.499 USD pentru Samsung HW-Q950A, care evidențiază modul în care producătorii pot integra până la 16 canale într‑o carcasă compactă. Această tendință arată competiția dintre a oferi multe canale într‑un singur corp și a păstra calitatea fiecărei surse sonore. Gândiți‑vă la ce vă lipsește mai mult: simplitatea și integrarea sau distribuția fizică a surselor sonore și potențialul de calitate pe care aceasta îl aduce. Ce variantă se potrivește mai bine camerei voastre?
prefer soundbar samsung pt comoditate, dar AVR 5.1 bate la filme