Sorin Grindeanu critică la București ceea ce descrie ca fiind o „concediere în masă” mascată drept reformă în administrația publică locală și avertizează asupra riscurilor unui al treilea pachet fiscal adoptat prin procedura asumării de către Guvern.
Politica românească are obiceiul de a schimba termenii: reforma sună mai bine decât reducerea de personal, iar eficiența sună mai bine decât tăierea. Duminică seară, la Antena 3, Sorin Grindeanu a intervenit și a afirmat fără echivoc că „aşa-numita reformă în administraţia publică locală” propusă de Guvernul Bolojan nu reprezintă o reformă, ci o serie de concedieri. A recunoscut că există primării cu efective supraîncărcate și că anumite diminuări de personal sunt necesare, dar a insistat că obiectivul trebuie să fie îmbunătățirea serviciilor pentru cetățeni, nu doar eliminarea posturilor. Pentru el, reformă înseamnă reproiectarea modului de furnizare a serviciilor publice, nu tăieri brutale care pot bloca activitatea locală.
Grindeanu a luat ca exemplu Ordonanța 52, pe care o consideră un caz în care reducerea realizată „pe furiș” poate paraliza un sistem. El susține că unele măsuri au fost adoptate fără o analiză de impact suficientă și că apoi s-au cerut excepții pentru cei care le-au inițiat, ceea ce indică improvizație în loc de planificare. Observația sa e clară: dacă lași servicii fără personal sau fără fluxuri refăcute, cei care pierd sunt cetățenii.
Totodată, Grindeanu a comentat și pachetul 3 de măsuri fiscale, argumentând că procedura de asumare nu ar trebui să devină practică curentă. Procedura este, spune el, o cale excepțională pentru promovarea legilor, iar Parlamentul există tocmai pentru dezbatere și adoptare în ritm normal. De aceea consideră că acest pachet ar trebui să fie ultimul adoptat astfel. El mai avertizează că pachetul trebuie să includă și măsuri de relansare și stimulare economică, nu doar reduceri bugetare; altfel riscăm transformarea unei crize bugetare într-una economică. În termeni practici, asta înseamnă că, pe lângă tăieri, trebuie concepute investiții sau facilități care să mențină cererea și activitatea economică.
Tonul său a avut și note ironice când a criticat gesturile simbolice: reduceri operate pentru imagine, precum inventarierea „ospătarilor” din Guvern. A observat că astfel de gesturi sunt bune pentru presă, dar nu rezolvă problemele reale. Pe scurt: tăierile dramatice pentru impresie nu substituie o reformă serioasă.
Privind mai larg, dezbaterea despre reforma administrației locale ridică teme recurente în politica publică românească: cum se definește eficiența; cine evaluează impactul asupra serviciilor publice; cum se împacă reducerea cheltuielilor cu necesitatea de a menține accesul cetățeanului la servicii. Istoric, reformele administrative au oscilat între reorganizări birocratice și reduceri punctuale, iar lecția recentă pare a arăta că măsurile luate fără planuri de tranziție pot provoca blocaje și costuri sociale ascunse. În plus, maniera de adoptare a legilor, prin asumare versus dezbatere parlamentară, rămâne o problemă de legitimare democratică: procedurile excepționale pot accelera decizii, dar pot reduce controlul parlamentar și dezbaterea publică.
Pachetul 3 și disputa privind procedura evidențiază un echilibru dificil: necesitatea corectării rapide a derapajelor macroeconomice și nevoia de a păstra transparență, predictibilitate și măsuri care să sprijine economia. Când reformele administrative sunt privite doar ca reduceri de costuri, se pierde planificarea pentru menținerea serviciilor esențiale. Nume relevante din text: Sorin Grindeanu, Guvernul Bolojan, Ordonanța 52, Antena 3. Elemente concrete care rămân importante: existența unor primării cu personal excedentar, necesitatea includerii unor măsuri de relansare în Pachetul 3 și apelul la utilizarea Parlamentului ca forum obișnuit pentru legiferare.
Reorganizarea funcției publice locale și modul de adoptare a politicilor fiscale ne provoacă să gândim concret: ce servicii pot fi digitalizate, ce formare profesională este necesară pentru redistribuirea sarcinilor, ce măsuri economice imediate pot acompania tăierile pentru a evita o contracție a cererii. Poate părea tehnic, dar sunt detalii care afectează cetățenii zilnic, când stau la coadă la ghișeu sau când o procedură se blochează din lipsă de personal. Care ar fi, din perspectiva ta, prima măsură concretă pe care ar trebui să o adopte Guvernul pentru a transforma reducerile de personal în reforme autentice?
Fii primul care comentează