La Kiev se reîntâlnesc negocierile de pace, sondajele de opinie şi mutaţiile politice: potrivit unui studiu Socis realizat între 10 şi 16 octombrie, un bloc politic construit în jurul generalului Valerii Zalujnîi, aflat momentan la Londra, ar depăşi partidul preşedintelui Volodimir Zelenski în ipoteza unor alegeri parlamentare anticipate. În contextul negocierilor cu Rusia, al dezbaterilor internaţionale şi al scandalurilor interne, Ucraina pare că se confruntă simultan cu mai multe crize.
Sondajul Socis plasează ceea ce presa denumeşte Bloc Zalujnîi pe primul loc, cu 27, 8% din intenţia de vot, iar Blocul Zelenski ar obţine 21, 3%. Fostul preşedinte Petro Poroşenko ar acumula 8, 8%, iar dacă şeful serviciilor de informaţii militare Kirilo Budanov ar decide să înfiinţeze un partid, acesta ar primi 7, 4% din sufragii. Un bloc condus de Andrei Bileţki, fost comandant al Batalionului Azov şi în prezent liderul formaţiunii de extremă-dreapta Corpul Naţional, ar strânge 6, 5%. E important de menţionat că aceste procente nu reflectă posibila scădere a popularităţii lui Zelenski cauzată de scandalul de corupţie de la Energoatom, în care a apărut recent şi numele lui Andrii Iermak, şeful cancelariei prezidenţiale.
Reapariţia comparaţiilor dintre Zelenski şi Winston Churchill a revenit în dezbatere publică, în special după ce liderul ucrainean a citat frecvent figuri istorice în discursuri. Imaginea lui Churchill este invocată adesea ca simbol al rezilienţei, dar paralela are limite: în 1945 Churchill a iniţiat conferinţa de la Potsdam, dar documentul final a fost semnat de Clement Attlee după alegeri, o observaţie pe care unii comentatori o folosesc pentru a arăta că un lider poate fi marginalizat politic în timpul negocierilor esenţiale. Analogia este provocatoare, însă contextul geopolitic şi militar actual e diferit, iar deciziile au efecte practice imediate.
Pe plan diplomatic, Vladimir Putin a reacţionat rece la planul în 28 de puncte negociat la Geneva. Ziarul spaniol El País a remarcat că Putin a temperatat speranţele unei rezolvări rapide a conflictului, calificând documentul ajuns pe masa sa drept o listă de puncte ce urmează a fi discutată. El a recunoscut că textul poate servi ca bază pentru viitoare înţelegeri, dar a catalogat unele propuneri ucrainene drept ridicole şi a afirmat că drumul negocierilor va fi lung, fiecare formulare necesitând dezbateri serioase. Într-o vizită la Bişkek, în Kârgâzstan, Putin a spus că ofensiva rusă se va încheia doar dacă forţele ucrainene se retrag din teritoriile ocupate, fără a defini clar care sunt acestea, şi a subliniat că, în caz contrar, Rusia îşi va urmări obiectivele militare. Declaraţiile sale au apărut în contextul unor discuţii tensionate privind imparţialitatea unor intermediari şi vizitele emisilor americani în Rusia.
Mesajul este limpede: negocierile abia au început şi nimic nu e finalizat până când Rusia nu acceptă varianta definitivă. Acordul nu poate depinde decât de semnătura Moscovei, iar Kremlinul nu a manifestat disponibilitatea de a semna versiunea iniţială în 28 de puncte, cu atât mai puţin variantele modificate care includ solicitări mai ferme din partea Kievului şi a aliaţilor europeni. În acest cadru, prelungirea negocierilor avantajează Rusia, iar pe teren trupele ruse avansează, lent dar constant, în Donbas şi în sudul Ucrainei.
Presiunea internă asupra preşedintelui Zelenski s-a intensificat din direcţii multiple. Scandalurile de corupţie i-au erodat capitalul politic la Kiev, atacurile asupra infrastructurii energetice prevestesc o iarnă grea pentru populaţie, iar asistenţa financiară europeană pare insuficientă faţă de necesarul estimat pentru 2025, în jurul sumei de 60 de miliarde de euro, în condiţiile în care unele decizii politice, precum refuzul prim-ministrului Belgiei de a folosi active ruse pentru compensaţii, încurcă coeziunea taberei aliate. Toate aceste elemente slăbesc poziţia fermă a guvernului de la Kiev.
Pe lângă confruntarea militară există şi o luptă a naraţiunilor. Think-tankuri occidentale precum Institutul pentru Studiul Războiului din Washington susţin că Ucraina poate rezista cu sprijin extern, dar aceste opinii sunt contrabalansate de declaraţii ale unor foşti membri ai echipei lui Zelenski, preluate de presă. Fosta purtătoare de cuvânt Iulia Mendel a fost citată afirmând, pe scurt, că ţara „sângerează” şi că opoziţia reflexă faţă de orice propunere de pace provine dintr-o neînţelegere a realităţii de la front şi a situaţiei interne. Ea a mai susţinut că Europa, prin importurile energetice şi comerciale, ar fi transferat Rusiei peste 300 de miliarde de dolari de la începutul invaziei, în timp ce ajutorul oferit Ucrainei ar fi sub 200 de miliarde. Declaraţiile sale sunt polémice şi generează dezbateri despre responsabilităţi şi priorităţi în sprijinul Kievului.
Istoricul britanic Niall Ferguson a comentat la rândul său planul în 28 de puncte, considerându-l o bază rezonabilă pentru negocieri. El a reamintit că războaiele se încheie fie prin victorie, fie prin compromis şi a evidenţiat dificultăţile legate de termeni teritoriali sau de problema amnistiei pentru crime de război. Ferguson a sugerat că, realist vorbind, Ucraina nu a fost niciodată în situaţia de a învinge Rusia singură, ceea ce explică de ce un compromis garantat de mecanisme externe apare acum ca o opţiune luată în consideraţie.
Previziunile privind viitorul teritorial al Ucrainei sunt austere: chiar fără a ceda la pretenţiile maximale ale Rusiei, multe scenarii indică o ţară divizată de-a lungul liniei actuale de front, cu pierderea a circa 20% din teritoriu, axată pe regiuni industriale şi bogate în resurse. Neutralitatea ar putea deveni statutul oficial, susţinută de garanţii de securitate externe, dar perspectiva aderării la NATO ar fi amânată semnificativ sau chiar anulată, iar prezenţa militară a Alianţei pe sol ucrainean exclusă. Predarea unor porţiuni din Donbas care nu sunt complet controlate de ruşi ar fi una dintre cele mai sensibile chestiuni, pentru că astfel de concesii pot declanşa instabilitate internă, mobilizarea foştilor combatanţi şi a grupărilor radicale, şi pot transforma ţara într-un teritoriu dificil de guvernat. În aceste condiţii, nu poate fi exclusă înlocuirea regimului Zelenski dacă haosul intern ar împiedica aplicarea unui acord de pace; Rusia ar putea accepta încetarea focului în schimbul impunerii legii marţiale şi al organizării unor alegeri în condiţii noi; Putin susţine că legitimitatea lui Zelenski ar scădea după 2024.
Generalul Valerii Zalujnîi, prezent la Londra în calitate de interlocutor diplomatic, pare pregătit să intre în politică dacă circumstanţele o vor cere. Deşi nu s-a exprimat tranşant asupra actualului plan de pace, el a avertizat în scris că Ucraina nu trebuie să confunde pacea cu capitularea şi a cerut revenirea la frontierele din 1991, judecarea celor responsabili pentru crime de război şi garanţii de securitate care să împiedice o nouă agresiune. Declaraţiile sale sunt ferme şi, în opinia unor comentatori britanici, poziţia sa din Marea Britanie, cunoscută pentru o atitudine dură faţă de Rusia, i-ar putea atrage sprijinul ucrainenilor de acasă. The Telegraph notează că potenţialele alegeri ar fi puternic influenţate de militari: sute de mii de veterani cu experienţă de luptă vor cere un statut special şi vor fi reticenţi la concesiile teritoriale, fapt care l-ar putea transforma pe Zalujnîi într-o verigă de stabilitate pentru Ucraina post-conflict.
Bloc Zalujnîi ar obţine 27, 8% conform sondajului, iar implicarea militarilor în politică ridică întrebarea despre rolul pe care l-ar putea avea armata într-un viitor democratic. Retragerea unor decizii către forţe militare sau lideri cu profil militar poate aduce stabilitate pe termen scurt, dar riscă să modifice echilibrul instituţional pe termen lung; în plus, necesarul de aproximativ 60 de miliarde de euro pentru susţinerea Ucrainei în anul următor arată cât de mult depind opţiunile politice de resursele externe. Ce ar trebui să fie, după părerea dumneavoastră, prioritatea imediată a liderilor ucraineni: securitatea teritorială, stabilitatea internă sau refacerea economică?
Fii primul care comentează