Într-o dimineață de toamnă, copiii din Kiev care mergeau la școală au fost nevoiți să își refacă planurile: sirenele de raid aerian au început să sune pe 2 septembrie, iar elevii au fost obligați să caute adăpost în metrou, începutul anului școlar fiind din nou afectat de atacuri cu drone. Situația nu e surprinzătoare pentru Ucraina: ani de conflict au învățat familii, profesori și autorități să transforme coridoarele subterane în săli de clasă improvizate și să mute lecțiile în mediul online atunci când alertele nu permit prezența fizică.
Avertizarea din 2 septembrie a început la 9:20 dimineața și a durat peste trei ore, luând prin surprindere mulți copii chiar înainte de debutul cursurilor, potrivit kyivindependent. Astfel de întreruperi au intrat în rutina școlară: ONG-ul Save the Children arată că, în anul școlar 2024–2025, sirenele au forțat copiii să lipsească, în medie, de la una din cinci ore, iar în regiunile de pe linia întâi ritmul absențelor este mult mai ridicat. Nu e doar o problemă de disconfort: orele pierdute afectează acumularea de cunoștințe și ritmul învățării pe termen lung.
Răspunsurile locale diferă. La Harkov, aproape de granița cu Rusia, autoritățile au construit șapte școli subterane pentru 17.000 de elevi, unele cu trei niveluri sub pământ, cu săli concepute să reziste la atacuri cu rachete și drone. E o soluție pragmatică: în loc să închizi anul școlar, muți școala la etajul minus trei. Ironia este că infrastructura educațională devine tot mai mult parte a planificării civile de urgență.
Totuși, adaptarea nu compensează pierderea fundamentală: războiul a lăsat urme adânci în sistemul educațional. La începutul anului școlar 2024–2025, datele Serviciului Național de Statistică arată că există doar 3, 74 milioane de elevi în toate formele de învățământ, cel mai scăzut nivel din ultimele trei decenii. Plecările din țară, relocările interne și efectele economice contribuie la scăderea numărului de elevi, iar calitatea și continuitatea învățământului resimt presiunea conflictului.
Contextul geopolitic complică și mai mult situația. În ultimele luni, Rusia a intensificat atacurile aeriene asupra Kievului și altor orașe, în pofida discuțiilor și presiunilor internaționale pentru pace. Mențiunile despre presiunile venite din partea președintelui american Donald Trump și despre amenințările cu sancțiuni arată cât de amplu și complex devine tabloul: decizii și declarații la nivel înalt au efecte care se resimt în clasele improvizate din subteran.
Tema care se conturează depășește sirenele și drumul spre școală: ora de studiu devine un test permanent al capacității de adaptare a societății. Reconstruirea spațiilor sigure, trecerea la predare online când e posibil și eforturile ONG-urilor alcătuiesc un pachet de măsuri menit să mențină continuitatea educației. În același timp, cifrele, 3, 74 milioane de elevi și pierderea unei lecții din cinci în medie, indică amploarea problemelor pe termen lung.
Asigurarea educației în condiții de conflict ridică întrebări practice: cum se recuperează materia pierdută, cum se sprijină profesorii și familiile, cum se garantează acces egal la tehnologie pentru lecțiile online? Exemple precum școlile subterane din Harkov sau statisticile Save the Children ajută la înțelegerea măsurilor existente și a nevoilor rămase. Ce resurse sunt necesare pentru a transforma soluțiile temporare în mecanisme durabile care protejează dreptul la educație chiar și în situații de urgență?
Kiev, 2 septembrie, alarma de la 9:20 rămâne un simbol concret al modului în care războiul pătrunde în viața cotidiană a elevilor. Se văd măsuri practice, școli subterane, predare online, adaptări ale orarului, dar și consecințe pe termen lung exprimate prin scăderea numărului de elevi la 3, 74 milioane. Cum pot autoritățile, ONG-urile și comunitățile locale transforma aceste soluții reactive în strategii preventive, astfel încât educația să fie mai puțin vulnerabilă la viitoarele întreruperi?
Fii primul care comentează