De câteva zile se discută despre o problemă practică la care foarte puțini s-ar gândi inițial: cine achită, de fapt, factura telefonică a dispecerilor din Poliția Română. Sindicatul Europol susține că angajații sunt obligați să suporte rețineri din salariu pentru abonamentele telefoanelor de serviciu, iar Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) afirmă că există reguli și proceduri pentru decontarea cheltuielilor făcute în interes de serviciu.
Pe scurt: Europol afirmă că dispecerii au primit telefoane mobile cu pachete limitate de minute și trafic de date. Când aceste plafoane sunt depășite, diferențele apar sub forma unor rețineri pe fluturașul de salariu. Sindicatul califică practica drept inacceptabilă și ca un semn de nesimțire față de muncă și de lege, adăugând alte nemulțumiri: ore suplimentare nerecenzate și lipsa timpului de refacere a capacității de muncă. În esență, angajații spun că nu mai sunt dispuși la compromisuri, mai ales în contextul discuțiilor despre reducerea unor posturi în structurile de dispecerat.
IGPR oferă explicații mai procedurale: abonamentele sunt încheiate printr-un acord-cadru care asigură minute nelimitate în rețeaua operatorului ales și un număr stabilit de minute și trafic de date pentru celelalte rețele. În plus, toate dispeceratele județene dispun de linii fixe cu minute nelimitate la nivel național. Telefoanele mobile sunt, subliniază instituția, destinate exclusiv îndeplinirii atribuțiilor de serviciu: gestionarea cazurilor de violență domestică, menținerea legăturii cu victimele sau cu presupuşii agresori, răspuns la alertele sistemului de monitorizare electronică cu brățări și supravegherea persoanelor în arest la domiciliu. Totodată, ele pot fi folosite pentru transmiterea de date prin aplicațiile operaționale necesare.
Când plafonul contractual este depășit, IGPR susține că există posibilitatea decontării cheltuielilor, dar doar dacă traficul suplimentar a fost în interes de serviciu, pe baza unui raport motivat și cu aprobarea ordonatorului de credite. Instituția precizează că respinge orice practică care ar transfera asupra angajaților costuri ce revin organizației și că munca polițiștilor trebuie susținută prin resurse logistice și financiare prevăzute de lege. Pe hârtie regula e clară: dacă ai cheltuit pentru serviciu și ai justificare, primești decontul. În practică, însă, sindicaliștii susțin că acest mecanism nu funcționează suficient de bine sau nu e aplicat consecvent, iar reținerile apar înainte ca situația să fie clarificată.
Cazul readuce în discuție tensiunile administrative care apar atunci când instituțiile publice încearcă să reducă costuri: apar politici centralizate, pachete contractuale și norme menite să protejeze angajații, dar în implementare pot exista lacune. Telefonul de serviciu, folosit în situații sensibile precum violența domestică sau monitorizarea electronică, nu e doar un accesoriu, ci un instrument de primă linie. Dacă acest instrument generează, în practică, o povară financiară pentru cel care îl folosește, se creează o contradicție între scopul declarat și efectul real.
IGPR mai subliniază și existența liniilor fixe cu minute nelimitate pentru dispecerate, ceea ce sugerează că există alternative de comunicare deja prevăzute. Totuși, mobilitatea și aplicațiile operaționale fac ca telefoanele mobile să rămână indispensabile, mai ales în situațiile în care este nevoie de contact direct cu persoane în pericol sau pentru gestionarea alertelor din sistemele electronice.
Referințele explicite din text menționează Sindicatul Europol, Inspectoratul General al Poliției Române, reținerile pe fluturașul de salariu și mecanismul de decontare bazat pe raportul motivat și pe aprobarea ordonatorului de credite. Problema ridicată de sindicat reflectă o tensiune administrativă care poate fi soluționată prin clarificări procedurale și aplicarea riguroasă a regulilor de decontare. Ca exemplu, un dispecerat județean are la dispoziție linii fixe cu minute nelimitate, însă dacă un operator de telefonie blochează sau restricționează traficul de date pe mobil, aceasta poate perturba legătura cu sistemele de monitorizare sau cu aplicațiile esențiale.
Poziția oficială a IGPR este clară: cheltuielile generate în interes de serviciu sunt decontabile, iar transferul acestor costuri către angajați nu este acceptat. Europol, în schimb, cere încetarea practicii de reținere a abonamentelor și atrage atenția asupra contextului mai larg al condițiilor de muncă din dispecerate, mai ales în perioada în care se discută reduceri de posturi.
Sindicatul evocă și imaginea fluturașului de salariu cu rețineri efective, ca probă pentru membrii săi. IGPR reafirmă că telefoanele sunt esențiale pentru gestionarea cazurilor sensibile și că, în caz de depășire a plafonului contractual, există procedură de decontare. Rămân totuși întrebări legate de aplicarea practică: cine inițiază raportul motivat, cât durează aprobarea ordonatorului de credite și cum se gestionează situațiile urgente când comunicarea mobilă este singura opțiune viabilă.
IGPR reiterează că respinge orice practici care transferă costuri ce revin instituției către angajați și că este responsabilitatea conducerii să asigure mijloacele logistice și financiare prevăzute de lege. În același timp, sindicatul cere ca aceste asigurări să fie reflectate pe fluturașul de salariu, nu doar în documentele oficiale.
IGPR, Europol, fluturașul de salariu și ordonatorul de credite reprezintă elementele centrale ale acestei dispute administrative. Dacă regulile de decontare funcționează corect, reținerile nu ar trebui să apară; dacă nu funcționează, rămân dovezi clare ale nemulțumirii. Care ți se pare soluția: un mecanism mai rapid de aprobare a deconturilor sau schimbarea pachetelor contractuale pentru a elimina riscul depășirilor?
Fii primul care comentează