Profesorii și inspectorii revin în prim-plan: sindicatele din învățământ organizează proteste la București pentru a cere un sistem educațional predictibil și bine finanțat, ca reacție la anunțul privind majorarea obligației de catedră pentru directori și inspectori. Apelul, lansat de FSLI și federația Spiru Haret, vizează atât personalul din unitățile de învățământ, cât și conducerea inspectoratelor școlare.
Comunicatul adresat directorilor și inspectorilor scoate în evidență presiunile cu care se confruntă: trebuie să implementeze decizii centrale în timp ce se ocupă de nemulțumirile cadrelor didactice, lipsuri materiale și birocrație. Sindicatele cataloghează majorarea orelor ca pe o măsură care încarcă semnificativ munca managerială și pedagogică și solicită abrogarea ei, considerând-o „anti-educație”. Mesajul este clar: directorii și inspectorii trebuie să dispună de timp și resurse pentru leadership și mentorat, nu să fie copleșiți de ore suplimentare la clasă.
Pe lângă critica tehnică și profesională, comunicatul include și o notă morală către conducătorii din școli: nu împiedicați colegii care doresc să-și manifeste nemulțumirea în mod democratic și nu intimidați participanții la mitingul programat pentru luni, 8 septembrie. Sindicatele reamintesc că mulți directori au fost cândva profesori simpli și că solidaritatea profesională ar trebui să prevaleze. De asemenea, mesajul răspunde acuzațiilor premierului Ilie Bolojan, care ar fi afirmat că unii ar fi „doritori de funcții”; federațiile cer directorilor să demonstreze că sunt mai mult decât executanți ai deciziilor guvernamentale.
Simultan, sindicaliștii au anunțat boicotul începerii anului școlar și organizarea unui miting în Capitală. Gestul urmărește atragerea atenției asupra problemelor structurale din sistemul educațional: finanțare insuficientă, lipsa resurselor, sarcini administrative excesive și măsuri care modifică responsabilități fără a remedia cauzele. Prin apelul la participare, sindicatele vor să creeze o presiune colectivă care să oblige autoritățile la dialog sau, cel puțin, să aducă problema în atenția publică.
Conflictul evidențiază două teme recurente în dezbaterile despre educație: echilibrarea rolului managerial cu cel didactic și măsura în care reformele pot fi implementate fără consultarea reală a actorilor de la firul ierbii. Creșterea orelor pentru directori și inspectori pune în opoziție rațiuni bugetare sau de organizare cu nevoi profesionale clare: monitorizarea calității actului didactic, sprijinul pentru profesori și gestionarea resurselor. Dacă schimbările sunt impuse exclusiv de sus în jos, există riscul ca ele să devină constrângeri care nu rezolvă problemele, ci doar transferă povara de la decidenți la cei care lucrează zilnic cu elevii.
Boicotul începerii anului școlar și mitingul programat pe 8 septembrie sunt mijloace prin care sindicatele speră să obțină un răspuns. Nu este prima dată când cadrele didactice recurg la astfel de acțiuni; în trecut, diverse sisteme educaționale au cunoscut greve, proteste sau negocieri tensionate atunci când reformele au afectat condițiile de muncă sau autonomia profesională. Rămâne de văzut cum vor reacționa autoritățile și dacă discuțiile vor conduce la reevaluarea măsurii privind numărul de ore sau la soluții care să îmbine eficiența administrativă cu respectul pentru rolul pedagogilor.
Federațiile fac apel la unitate și la respectarea demnității profesionale în acest demers. Dacă autoritățile vor iniția un dialog real, subiectele negociabile ar putea include: nivelul obligației didactice, compensarea orelor suplimentare, reducerea poverii birocratice sau alocarea de resurse suplimentare pentru managementul școlar. În absența unor negocieri, tensiunile pot continua, afectând atât planificarea anului școlar, cât și relațiile din comunitățile școlare.
Mitingul din București și data de 8 septembrie rămân puncte de reper ale acestui conflict: sindicatele au convocat, iar boicotul începerii anului școlar este anunțat. Următorii pași depind de reacția autorităților și de capacitatea părților de a transforma disputa într-un dialog constructiv. Care crezi că ar fi o soluție practică pentru a echilibra nevoia de leadership în școli cu cerințele administrative impuse de deciziile centrale?
au fost vremuri când directorul era omul care te asculta la 8 dimineața, nu doar „șefu’” care vine cu ordine de sus. mi se rupe inima când văd cum se pune povara pe oameni care încă mai vor să facă treabă. și da, stiu că banii sunt puțini, dar nu e normal să transfere responsabilități fără suport real — oameni obosiți, birocrație, clase supraaglomerate. îmi amintesc o dirigintă care mereu rămânea după ore ca să mai pună ordine; nu făcea asta pt titulaturi, făcea din drag. acum pare că toți sunt reduși la cifre. ar trebui compensare reală, ore mai puține la catedră pt management, poate asistenți de conducere în școli, sau măcar timp alocat pentru mentorat. par trist că trebuie să ne reamintim chestii evidente ca si cum ar fi vreo noutate. vezi să nu uităm oamenii care stau în clase, nu doar hârtii.