Când Bucureștiul își reasamblează elementele, se conturează o poveste despre memorie, artă și felul în care trecutul pătrunde în prezent. Proiectul „SIMU Revival” readuce în prim-plan colecția Muzeului Simu, dar nu doar ca un demers arhivistic: este o invitație la dialog între patrimoniu și creația contemporană, desfășurată în capitală și având la bază cercetare, educație și intervenții artistice menite să reactiveze o moștenire dispersată încă din 1964.
Muzeul Simu a fost înființat în 1910 de colecționarul Anastase Simu, o personalitate formată în spirit european care a dorit să transforme pasiunea pentru artă într-un proiect public de educație estetică. În colecția sa au figurat nume ca Monet, Renoir sau Canova, dar și importanți artiști români ai epocii: Grigorescu, Luchian, Pallady sau Brâncuși. Clădirea muzeului a fost demolată în 1964, iar colecția s-a dispersat către instituții precum Muzeul Național de Artă, Muzeul Colecțiilor de Artă, Muzeul Municipiului București, universități și Arhivele Naționale. SIMU Revival pornește de la această redistribuire a obiectelor și urmărește să le reunească prin practici contemporane de cercetare și creație.
Inițiativa, coordonată de istoricul de artă Raluca Băloiu, își structurează demersul în jurul a trei axe: cercetare și documentare, educație și creație contemporană. La capitolul documentare, proiectul reunește specialiste precum Oana Marinache, Angelica Iacob și Liliana Chiriac, care facilitează accesul la arhive și oferă o perspectivă curatorială asupra colecției Simu. Componenta educațională invită studenții UNArte și liceenii de la „Nicolae Tonitza” să își dezvolte gândirea critică și sensibilitatea estetică, lucrând interdisciplinar pentru a descifra semnificațiile actuale ale patrimoniului. Latura practică este susținută de mentori din mediul universitar și preuniversitar: Réka Deák-Dup și Andrei Tudoran colaborează cu studenții pe sculptură și pictură, iar profesorii Marius Frățilă și Ioan Ladea coordonează elevii liceului în proiecte aplicate. E o formulă menită să conecteze cunoașterea teoretică cu experimentul creativ, astfel încât demersul să nu rămână doar în pagini de catalog.
Rezultatele vor fi expuse în două proiecte complementare: una la The Institute, Combinatul Fondului Plastic dedicată lucrărilor studenților UNArte și alta în spațiile Liceului de Arte „Nicolae Tonitza” cu lucrările liceenilor. Astfel, patrimoniul Simu primește două lecturi: una mai analitică, realizată de tinerii universitari, și una mai intuitivă, a debutanților, iar împreună oferă o perspectivă comună asupra continuității culturale. În plus, proiectul prevede alcătuirea unui catalog intitulat „SIMU Revival”, la care contribuie studenții de la Istoria și Teoria Artei, reunind cercetare, texte curatoriale și lucrările produse în ateliere. Pentru a adăuga o dimensiune contemporană și imersivă, este pregătită o intervenție de video mapping semnată de Robert Obert și Silviu Luda, care transpune memoria Muzeului Simu în lumină și mișcare.
Lansarea oficială a proiectului va avea loc la Librăria Humanitas Kretzulescu pe 30 octombrie, de la ora 18:00, cu o conferință la care vor participa Raluca Băloiu; Petru Lucaci, președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România; Réka Csapó Dup, mentor artistic principal; și Oana Marinache, coordonatoarea documentării. Publicul va putea urmări, pe parcurs, expozițiile și materialele rezultate din această colaborare extinsă între muzee, universități și licee.
Anul 2025 marchează 90 de ani de la moartea lui Anastase Simu (1854–1935), iar proiectul constituie o relectură a unei istorii culturale care nu este pierdută, ci dispersată în diverse instituții. Redescoperirea operelor și poveștilor din colecția Simu ne reamintește cum un demers privat, început în 1910, a contribuit la consolidarea gustului public și la integrarea artei românești în circuitul european. Inițiativa actuală nu își propune doar să restituie obiecte, ci să transforme acea moștenire într-un instrument educațional și creativ pentru generațiile tinere.
SIMU Revival ridică întrebări despre continuitatea culturală, despre modul în care patrimoniul poate fi reinterpretat fără a rămâne prins în etichete muzeale și despre rolul instituțiilor educaționale în păstrarea și revitalizarea memoriei artistice. Proiectul readuce în atenție pe Anastase Simu și colecția sa, menționează contribuțiile unor nume precum Réka Deák-Dup, Andrei Tudoran, Marius Frățilă, Ioan Ladea, Robert Obert și Silviu Luda, și propune expoziții la The Institute și Liceul de Arte „Nicolae Tonitza”. Cum pot astfel de inițiative modela gustul și practica artistică a noilor generații, pornind de la o colecție dispersată în muzee și arhive?
Fii primul care comentează