De peste douăzeci de ani, cercetătorii discută despre originea unei formațiuni neobișnuite de pe fundul Mării Nordului; un studiu recent sugerează că Silverpit ar fi rezultat din impactul unui asteroid de dimensiunea unei catedrale, în dreptul litoralului Yorkshire. Istoria observațiilor geologice arată cât de ușor pot rămâne ascunse urmele unor evenimente majore: în urmă cu milioane de ani, cutremurele, eroziunea și mișcările straturilor de sare pot acoperi semnele unei catastrofe, iar descoperirea lor cere tehnologie, răbdare și adesea și dezbateri academice.
Craterul Silverpit se găsește la aproximativ 700 de metri sub nivelul mării și are un diametru de circa 3, 2 kilometri, fiind înconjurat de o zonă circulară de falii cu o lățime de 19 kilometri. Identificat pentru prima dată în 2002 de geologi din industria petrolieră, situl a stârnit de la început opinii divergente: unii experți au susținut că formațiunea ar fi consecința mișcărilor naturale ale stratelor de sare, o explicație geologică banală, dar plauzibilă. În 2009, o discuție la Societatea Geologică din Londra s-a încheiat cu un vot covârșitor împotriva ipotezei impactului, lăsând problema deschisă pentru cercetări viitoare.
Echipa condusă de Uisdean Nicholson, sedimentolog la Universitatea Heriot-Watt din Edinburgh, a revenit asupra subiectului folosind imagistică seismică de ultimă generație, analize microscopice ale fragmentelor de rocă și modele computerizate. Concluzia: dovezile susțin, cu mare probabilitate, că Silverpit reprezintă un crater de impact. Potrivit studiului publicat în Nature Communications, corpul ceresc avea în jur de 160 de metri lățime și s-a prăbușit în mare cu aproximativ 43 de milioane de ani în urmă. Forța coliziunii ar fi generat un tsunami estimat la 100 de metri înălțime, care a perturbat sever ecosistemul marin local. Daunele nu se compară cu cele cauzate de asteroidul responsabil pentru dispariția dinozaurilor acum 66 de milioane de ani, dar au fost totuși devastatoare pentru speciile din zonă.
Impacturile asteroidale sunt evenimente rare, iar identificarea craterelor este și mai complicată deoarece procesele geologice le pot estompa rapid. La nivel global, sunt confirmate în jur de 200 de cratere de impact, dintre care aproximativ 33 se află sub oceane; detectarea și descrierea celor submersate necesită echipamente și metode avansate. Specialiștii consideră Silverpit un exemplu excepțional de bine conservat, fapt care îl transformă într-un reper valoros pentru înțelegerea modului în care astfel de evenimente modelează planeta. Nicholson a subliniat că datele pot fi folosite atât pentru reconstrucția istorică a impacturilor, cât și pentru scenarii care evaluează riscul unor coliziuni viitoare cu asteroizi.
Cercetarea despre Silverpit reamintește că Pământul păstrează urme ale unor întâlniri violente cu spațiul, uneori acoperite de sute de metri de apă și sedimente. Identificarea unui crater la 700 de metri sub mare implică o combinație de tehnologii: imagistică seismică pentru maparea structurilor, microscopie petrografică pentru detectarea semnelor de șoc în roci și simulări computerizate pentru a reconstitui energia impactului. Date precum diametrul craterului de 3, 2 kilometri, lățimea cercului de falii de 19 kilometri, vârsta estimată de 43 de milioane de ani și dimensiunea asteroidului de circa 160 de metri oferă repere concrete pentru cercetare. Aceste informații permit nu doar validarea ipotezei impactului, ci și compararea lui Silverpit cu alte cratere cunoscute.
Studiul despre Silverpit pune sub semnul întrebării cât de bine înțelegem evenimentele care au modelat mediul marin și terestru în trecut și arată că descoperirile geologice pot modifica teoriile acceptate chiar și după ani de dezbateri. Ce relevanță practică au astfel de rezultate? Pe lângă completarea catalogului global al craterelor, ele furnizează date utile pentru modelarea efectelor unor impacturi viitoare, precum înălțimea valurilor generate, energia eliberată și modul în care ecosistemele ar putea reacționa. Aceste informații sunt utile pentru comunitatea științifică și pentru planificarea scenariilor de risc, fără a provoca alarmă, ci pentru a îmbunătăți pregătirea.
Confirmarea Silverpit ca posibil crater de impact amintește că și sub 700 de metri de apă se pot ascunde capitole importante din istoria planetei. Denumirea craterului, dimensiunea de 3, 2 km, cifra 43 de milioane de ani și estimarea asteroidului la 160 m sunt elemente ce pot fi legate direct de înțelegerea proceselor geologice și de evaluarea riscului cosmic. Ce crezi că ar trebui făcut în continuare: mai multe expediții de foraj, investigații seismice suplimentare sau simulări computerizate extinse?
Fii primul care comentează