Catedrala Națională își încheie o poveste îndelungată, începută în secolul XIX și simbolic finalizată pe 26 octombrie 2025, când va fi sfințită în prezența Patriarhului Daniel și a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I, înconjurați de ierarhi și mii de credincioși din întreaga țară. Construirea lăcașului de pe Dealul Arsenalului a trecut prin diverse epoci și regimuri, de la ideea lansată de Mihai Eminescu și demersurile regelui Carol I, până la relansarea proiectului după 1990 și fazele hotărâtoare din anii 2000.
Proiectul unei catedrale naționale nu este ceva nou; el apare imediat după obținerea independenței, ca gest de recunoștință și dorință de reprezentare spirituală a națiunii. Eminescu, încă din 1881, semnala lipsa unei biserici reprezentative pentru București, iar regele Carol I a intensificat inițiativa în 1884, când Parlamentul a adoptat o lege prevăzând alocări bugetare substanțiale. Planul a rămas însă pe hârtie, afectat de crize și războaie, iar visul a revenit periodic în discuție. După Marea Unire, mitropolitul Miron Cristea a reluat ideea, iar în 1925, odată cu înființarea oficială a Patriarhiei Române, proiectul unei catedrale ce ar simboliza unitatea spirituală s-a consolidat.
Locul pentru catedrală a fost stabilit treptat: în 1929, Miron Cristea a sfințit un teren în apropierea Pieței Unirii, dar planurile au fost perturbate de criza economică, de cel de-Al Doilea Război Mondial și de schimbările politice ulterioare. Proiectul a reapărut după 1990, iar în 1995 Patriarhul Teoctist a făcut apel pentru sprijinirea construirii Catedralei Mântuirii Neamului; în 1999 a avut loc o ceremonie simbolică în Piața Unirii, când s-a așezat o cruce de piatră. Propunerea finală pentru Dealul Arsenalului a fost făcută de Primăria Capitalei în 2005, iar în 2007, după demersuri legislative și transferuri de teren, Patriarhul Daniel a sfințit locul și a pus piatra de temelie, marcând debutul efectiv al lucrărilor.
Lucrările au progresat etapizat: fundațiile și infrastructura au fost finalizate în jurul anului 2012, iar ridicarea suprastructurii a continuat în anii următori. Turla principală, Turla Pantocrator, atinge 120 de metri, iar în 2016 s-a celebrat prima Sfântă Liturghie în biserică, în cadrul întâlnirii tinerilor ortodocși. În 2011 a fost sfințit Paraclisul, iar în 2018 s-a oficiat sfințirea altarului în prezența patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului și a multor ierarhi, moment după care zeci de mii de credincioși s-au închinat în Sfântul Altar. Vizita Papei Francisc în mai 2019 a adus o dimensiune ecumenică dialogului, Papa fiind primit la Catedrala Națională și rostind rugăciunea Tatăl nostru.
În ultimii ani atenția s-a concentrat pe finisaje: mozaicuri, picturi, instalații tehnice și elemente monumentale. Catedrala găzduiește cel mai mare iconostas din lume, lung de 23, 8 metri și înalt de 17, 1 metri, iar în februarie 2024 a fost montată icoana Pantocrator cu diametrul de 12 metri. În aprilie 2025 s-a instalat pe turla mare o cruce de aproximativ șapte tone; crucea are și o înălțime de șapte metri, un detaliu vizibil de la distanță. Accesul credincioșilor pe esplanadă la sfințire va fi permis pe bază de act de identitate și ecuson special, iar după slujbă pelerinii vor avea posibilitatea să se închine în Sfântul Altar. La ceremonie sunt așteptați zeci de mii de credincioși din toată țara, iar Catedrala, deja observabilă din aproape orice punct al Capitalei, este concepută să devină atât reper spiritual, cât și simbol al identității naționale și atracție turistică.
Galerii foto documentare, precum cea realizată de Mediafax Foto, surprind etapele construcției din 2007 până în 2025, prezentând o cronologie vizuală a proiectului care a implicat aproape două decenii de lucrări ample și coordonare tehnică. Din punct de vedere financiar și administrativ, ridicarea ansamblului a implicat colaborări între Patriarhie, Guvern și autorități locale, în cadrul legal stabilit prin Legea nr. 376/2007 și Ordonanța de urgență nr. 19/2005.
Sfințirea din 26 octombrie 2025 încheie astfel un proiect început cu propuneri regale în secolul XIX și care a traversat momente istorice importante, de la recunoașterea autocefaliei și ridicarea la rang de Patriarhie, până la eforturile contemporane de restaurare și construire. Catedrala reunește în arhitectura și ornamentația sa straturi de istorie, simboluri religioase și tehnologie modernă, reflectând atât continuitatea tradiției ortodoxe, cât și adaptările necesare pentru un lăcaș construit în secolul XXI.
Anul 2025 marchează două aniversări deosebite: 140 de ani de la recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române și 100 de ani de la ridicarea la rangul de Patriarhie. Aceste momente conferă o semnificație sporită sfințirii Catedralei Naționale, eveniment care leagă aspirațiile istorice de realitatea prezentă a unui edificiu ce domină panorama Capitalei. Cum crezi că va influența prezența acestui lăcaș viața culturală și turistică a Bucureștiului?
Fii primul care comentează