Să discutăm despre obiceiuri străvechi încă vii: pe 26 octombrie creștinii îl onorează pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, a cărui poveste este legată de Tesalonic și de epoca împăraților Dioclețian și Maximian din secolul al IV-lea. De-a lungul timpului, istoria religioasă și folclorul popular s-au împletit în jurul acestei zile, iar datinile contemporane păstrează urme ale unui trecut în care credința și autoritatea politică se confruntau adesea.
Dimitrie a devenit guvernator al Tesalonicului după decesul tatălui său și, datorită echilibrului și integrității sale, a atras atenția conducătorilor vremii. Când Maximian a aflat că Dimitrie era creștin, a hotărât să impună ceremonii în cinstea zeilor păgâni și, întors din campanie, l-a confruntat personal. Dimitrie și-a mărturisit cu curaj credința și a condamnat închinarea păgână. Răspunsul împăratului a fost sever: l-a aruncat în temniță și a poruncit uciderea sa cu sulița; astfel a rămas cunoscut ca mucenic în tradiția creștină.
Dincolo de povestea vieții sale, ziua de 26 octombrie păstrează numeroase obiceiuri populare, multe având legătură cu focul și cu protecția comunității. În noaptea dinainte se aprind ruguri peste care sar copiii, gest care simbolizează dorința de sănătate pe tot parcursul anului. Focul este menit să alunge animalele periculoase și, simbolic, să încălzească morții. După ce vatra se stinge, țăranii aruncă un cărbune în grădină sperând că pământul va fi mai roditor, o imagine simplă, legată de grijile agriculturii și de dorința de siguranță la recolte.
Ziua are legături și cu viața păstorilor: Sfântul Dimitrie este considerat ocrotitorul lor, iar ciobanii interpretează semne în jurul turmei pentru a prevedea cum va fi iarna. Un ritual spune că, așezând cojocul în mijlocul turmei, se urmărește care oaie se va culca pe el; dacă e o oaie neagră, se prevede o iarnă blândă, iar o oaie albă ar anunța o iarnă aspră. Astfel de superstiții arată cum oamenii au căutat, de-a lungul timpului, semne în natură pentru a-și organiza viața.
Pe 27 octombrie este prăznuit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabov, considerat ocrotitorul Bucureștilor, ceea ce amplifică semnificația acestor zile pentru credincioșii din regiuni diferite.
Cine își sărbătorește onomastica pe 26 octombrie? Cei cu prenumele Dumitru sau Dimitrie și o serie de derivate, Dima, Mitru, Mitică, Mitu, Mitrel, Mitruț, Mitrache, Dimitrel, Dumitra, Dimitra, Dumitrița, Mitrița, Mituța și Mița, își celebrează numele în această zi. E un prilej de urări, întâlniri de familie și de păstrare a datinilor locale.
Sfântul Dimitrie și obiceiurile legate de 26 octombrie scot în evidență legătura dintre credință, comunitate și natură: un guvernator din Tesalonicul, un conflict cu puterea imperială și apoi ritualuri care funcționează ca o protecție colectivă. Practicile, de la ruguri rituale la semne oferite de oi, sunt exemple concrete ale modului în care istoria și folclorul se contopesc; ele explică motivele pentru care oamenii au păstrat și au transmis tradițiile, fie legate de nume, de recolte sau de previziuni pentru iarnă. Ce amintiri sau obiceiuri legate de această zi aveți în comunitatea voastră?
Fii primul care comentează