Pe 27 august este cinstit Sfântul Fanurie, un mucenic care, potrivit tradiţiei, a trăit pe insula Rodos și a rămas în amintirea credincioșilor prin povești despre descoperire și lumină.
Numele Fanurie vine din greacă și se traduce prin a face vizibil, a arăta sau a aduce la lumină, ceea ce se potrivește cu relatarea despre viața sa. S‑ar fi născut într‑o familie înstărită și păgână, fiind cel mai mare dintre cei 13 frați. După moartea neașteptată a tatălui, familia a intrat în sărăcie, iar mama, pentru a întreține casa, a început un trai considerat păcătos. Când Fanurie a aflat despre aceasta, a ales viața pustnicească; tradiția spune că mama sa a murit chiar în clipa în care el a descoperit situația ei.
În pustie l‑a întâlnit un pustnic care l‑a botezat și l‑a învățat să trăiască după poruncile lui Hristos. Chemarea de a propovădui l‑a trimis mai apoi în cetățile păgâne din jur, unde a fost prins de cei care se închinau la idoli și supus la numeroase chinuri.
Icoanele păstrate spun și ele povestea. O icoană găsită într‑o biserică veche din Rodos înfățișează în 12 scene martiriul său: momentul în care stă înaintea unui dregător pagan și își mărturisește credința, apoi bătăile cu pietre și cu toiege, sfâșierea cu unghii de fier, închisoarea, judecata, arderea cu făcliile, tragerea pe roată, aruncarea într‑o groapă cu lei, strivirea sub o piatră grea, punerea cărbunilor aprinși în palme și, în cele din urmă, uciderea. Sunt imagini dure, dar ele au fost păstrate pentru a ilustra perseverența credinței în fața suferinței.
Alte reprezentări îl arată ca pe un tânăr ostaș, în armură romană sau bizantină, cu fața senină și hotărâtă. Această imagine de luptător simbolizează curajul și hotărârea cu care a îndurat chinurile pentru credință.
Totuși, cel mai cunoscut atribut al Sfântului Fanurie este lampa sau lumânarea pe care o ține în mână. O legendă din jurul anului 1500 spune că niște păstori, aflați cu turmele pe un munte, au văzut noaptea o lumină care ardea până dimineața. Ajunși la peștera unde se vedea lumina, au găsit o făclie aprinsă care părea să ardă necontenit, iar lângă ea moaștele sfântului și o piele de animal pe care era scrisă viața lui. De aceea, în iconografie este adesea prezent ținând o lumânare aprinsă în mâna stângă.
Această lumină evocă atât descoperirea moaștelor, cât și o semnificație mai largă: ajutorul pe care credincioșii îl cer Sfântului Fanurie pentru a găsi obiecte pierdute sau pentru a regăsi liniștea sufletească. Este o imagine simplă, dar puternică: o lumină care ghidează atunci când lucrurile par rătăcite.
Vrei să afli și mai multe despre tradițiile legate de această sărbătoare sau despre alte icoane care îl înfățișează pe Fanurie?
wow, nu știam chestia cu pielea aia pe care era scrisă viața lui, tare.. și ideea cu lumina care arată lucruri pierdute e simpatică, de aia oamenii îl roagă pt obiecte dispărute sau liniște. eu am auzit și că în unele sate îi aprind lumânări ca să le lumineze drumul la hotare sau la muncă, tradiții locale care au rămas din obiceiuri mai vechi. oricum, imagini rupte și dure, dar parcă te pune pe gânduri.
lumânarea lui Fanurie? ok, dar cine caută cheile mele?