De când tensiunile dintre marile puteri au început să influențeze din ce în ce mai mult securitatea Europei, discuțiile despre planuri militare potențiale capătă repede atenție. Această știre relatează informații ale serviciilor secrete germane, citate de comisarul UE pentru apărare Andrius Kubilius, conform cărora Moscova ar fi discutat scenarii legate de un atac asupra NATO; aceste observații apar în contextul unor recente incidente cu drone și al declarațiilor contradictorii ale liderului de la Kremlin.
Kubilius a afirmat, într-un interviu pentru ziarul polonez Wyborcza, preluat de RBC-Ukraine, că serviciile germane dețin dovezi că Kremlinul a analizat posibilitatea unui atac asupra NATO. El a subliniat că simpla existență a discuțiilor nu echivalează neapărat cu certitudinea unui atac, dar că astfel de semnale trebuie tratate cu maximă seriozitate. Oficialul european nu exclude ca Rusia să se pregătească pentru un conflict mai extins și a atenționat că NATO și Europa trebuie să rămână vigilente, învățând nu doar din experiența Ucrainei, ci și studiind acțiunile Rusiei pentru a anticipa posibile mișcări. Pe scurt: vigilență și învățăminte în locul unei liniști iluzorii.
Tot în acest ton, Kubilius a explicat că Uniunea Europeană caută să recupereze timpul pierdut în privința capacității sale de apărare. Comisia Europeană susține acum industria de apărare și, ca rezultat, se preconizează o creștere a producției de obuze de artilerie în 2025. El a menționat construirea unor noi fabrici de armament în UE, afirmând că astfel se recuperează terenul pierdut. Este un pas pragmatic: dacă nu vrei doar discuții, ai nevoie și de muniție, sau, cel puțin, de capacitate industrială.
Avertismente similare vin și din partea Kievului. Viceministrul ucrainean de Externe Serhii Kyslytsia a declarat că președintele Vladimir Putin încearcă să „mute liniile roșii” ale NATO, sugerând o schimbare a parametrilor relațiilor internaționale care ar putea destabiliza securitatea regională. Afirmațiile sale se înscriu în contextul unor provocări recente atribuite Rusiei: în ultimele săptămâni, drone au încălcat spațiul aerian a cel puțin opt state europene. Valul de incidente a început la începutul lunii septembrie, când 19 drone au traversat teritoriul Poloniei, iar apoi au fost raportate încălcări în Danemarca, Lituania, Finlanda, Estonia, România, Germania și Belgia. Această serie de evenimente ridică probleme practice privind descurajarea, detectarea și răspunsul, nu doar chestiuni de retorică diplomatică.
Kyslytsia avertizează că, în lipsa unei reacții ferme din partea Statelor Unite și a Uniunii Europene, Putin ar putea continua escaladarea, desfășurând acțiuni menite să perturbe și să paralizeze Occidentul. Oficialul susține că președintele rus ar câștiga o satisfacție emoțională din umilirea Occidentului prin demonstrarea a ceea ce el percepe ca forță. Aici intrăm pe teren psihologic: conflictul nu ține doar de capacități militare, ci și de mesaje, percepții și spectacole publice de autoritate.
În schimb, Vladimir Putin respinge ideea că ar plănui un atac asupra NATO. Într-o intervenție la Clubul de discuții Valdai, în Soci, el a acuzat aliații europeni ai Ucrainei că amplifică problema și i-a îndemnat pe liderii europeni să se ocupe de propriile dificultăți interne, susținând că aceștia „hrănesc isteria” unui război cu Rusia. Putin a listat probleme interne pe care le consideră prioritare pentru Europa: starea orașelor, economia, industria, cultura, identitatea, datoriile, criza serviciilor sociale și migrația necontrolată. Mesajul urmărește mutarea atenției spre vulnerabilitățile Occidentului, cu scopul de a submina coeziunea internă.
Din toate aceste declarații și incidente rezultă o situație plină de semne de întrebare și cu puține certe. Pe de o parte există informații confidențiale și evaluări prudente ale unor oficiali europeni; pe de altă parte vin negări și contra-narațiuni din partea Moscovei. Între acestea se găsește o realitate tangibilă: încălcări reale ale spațiului aerian, intensificarea activităților militare și eforturi politice pentru consolidarea capacităților de apărare în UE.
Comisia Europeană și statele membre par decise să nu rămână pasive: investițiile în industrie și majorarea producției de muniție sunt măsuri concrete. În paralel, rămâne necesară o coordonare transatlantică, întărirea sistemelor de detectare și răspuns și o strategie diplomatică care să îmbine descurajarea cu canale de comunicare clar stabilite, pentru a reduce riscul unor interpretări greșite.
Declarațiile lui Kubilius, observațiile lui Kyslytsia și intervenția lui Putin ilustrează două idei-cheie: una, că securitatea europeană se negociază acum pe mai multe planuri, militar, industrial și informațional; două, că percepțiile și mesajele publice contează aproape la fel de mult ca pozițiile pe harta strategică. Un exemplu concret: creșterea producției de obuze preconizată pentru 2025 arată că deciziile financiare și industriale pot avea efecte palpabile pe termen relativ scurt. Între timp, incidentele cu drone în opt țări rămân un semnal empiric că tensiunile au consecințe practice, nu sunt doar declarații.
Considerați că răspunsul actual al NATO și al UE este suficient pentru a descuraja posibile acțiuni ostile?
Fii primul care comentează