Semnarea acordului de pace pentru Gaza la Sharm el‑Sheikh de către Donald Trump, al‑Sisi și Erdogan

Știrea despre summitul de la Sharm el-Sheikh îl plasează în centrul atenției pe Donald Trump, lideri europeni și arabi, precum și planul de pace pentru Gaza semnat în Egipt; discuțiile au vizat atât încetarea focului, cât și etape pentru reconstrucție și monitorizare. Evenimentul a scos în evidență cereri pentru un acces umanitar extins în enclavă, libertate de exprimare pentru presă și propuneri privind dezarmarea grupărilor înarmate, toate pe fundalul unei istorii îndelungate de tensiuni în Orientul Mijlociu și al unor eforturi diplomatice care au oscilat între medieri regionale și intervenții externe de-a lungul decadelor.

La Sharm el-Sheikh, tonul a alternat între momente solemne și accente de spectacol politic. Președintele american Donald Trump a găzduit ceremonia în cadrul căreia a semnat planul de pace pentru Gaza, alături de Abdel Fattah al-Sisi și Recep Tayyip Erdogan. Trump a prezentat semnarea ca pe o etapă majoră a unui proces îndelungat și a folosit imagini grandioase, afirmând, între altele, că ceea ce s-a realizat ar putea împiedica o conflagrație mai largă în regiune. A făcut referiri dramatice la caracterul istoric al problemei, susținând că ar dura 3.000 de ani, și a vorbit despre reconstrucție, repatrierea trupurilor israeliene din Gaza și despre următoarele faze ale negocierilor.

Evenimentul a fost marcat de momente ritualice: saluturi între lideri, fotografia oficială și apeluri publice la cooperare. Pe scenă au urcat figuri precum Mahmoud Abbas, Emmanuel Macron, Giorgia Meloni, Sir Keir Starmer, Viktor Orbán și alții. Prezența neobișnuită a lui Gianni Infantino, președintele FIFA, a atras atenția mai degrabă ca o curiozitate decât ca o contribuție diplomatică serioasă; legătura sa cu Trump și gesturile simbolice, precum oferirea unei replici a Cupei Mondiale, au alimentat speculații despre roluri neconvenționale în diplomație. Infantino a subliniat, totuși, că sportul nu poate rezolva probleme geopolitice, deși s-a discutat și despre un meci simbolic între reprezentanți ai părților implicate.

Contextul diplomatic a inclus și apeluri practice: Philippe Lazzarini, comisarul general al UNRWA, a cerut un acces umanitar la scară largă în Gaza și libertate de mișcare pentru jurnaliștii internaționali, pentru a susține activitatea colegilor palestinieni. În paralel, Sir Keir Starmer a propus că Marea Britanie ar putea contribui la monitorizarea încetării focului și la dezarmarea Hamas, invocând experiența britanică din Irlanda de Nord ca model pentru verificare și implementare.

Discursurile oficiale au alternat cu remarci mai puțin diplomatice sau personale. Trump a făcut glume și observații despre colegii lideri, a elogiat contribuțiile anumitor state și le-a mulțumit public țărilor arabe. Unele aluzii au stârnit zâmbete sau momente stângace pe scenă, cum a fost când l-a complimentat pe Giorgia Meloni pentru aspectul ei, comentariu tratat ca o glumă, probabil conștient de riscurile politice ale unor astfel de remarci. De asemenea, a enumerat liderii în ordine alfabetică, conferind scenei o tentă teatrală remarcată de observatori.

Dincolo de protocoale, jurnaliștii și analiștii au subliniat că semnarea nu echivalează cu rezolvarea tuturor problemelor. Corespondenți precum Mark Stone au remarcat că documentele puse parafe reprezintă începutul unui drum lung, plin de obstacole practice. Analiza militară a evidențiat că Egiptul a câștigat vizibilitate diplomatică, iar unii comentatori și-au exprimat scepticismul privind durabilitatea rezultatelor. Al-Sisi a întâmpinat acordurile ca pe un pas spre pace și a propus organizarea unui summit pentru reconstrucție, susținând soluția celor două state ca singura cale pentru împlinirea aspirațiilor părților.

Anumite declarații au depășit tonul negocierilor și au inclus afirmații despre acțiuni militare anterioare. Trump a afirmat că loviturile americane asupra infrastructurii nucleare din Iran au fost un element care a facilitat acordul, sugerând că presiunea externă ar fi contribuit la deschiderea manifestată de Teheran. Această poziție a generat reflecții privind rolul actorilor externi în configurarea contextului regional.

Pe de altă parte, evenimentul a mai scos la iveală aspecte practice: întârzierea de trei ore a sosirii lui Trump, scurta deplasare comună cu al-Sisi în „The Beast” și gesturile ceremoniale au conturat imaginea unei zile în care diplomația modernă a îmbinat semnarea documentelor cu spectacolul mediatic. Semnarea a intervenit după eliberarea a 20 de ostatici, parte a negocierilor dinaintea summitului, iar Trump a vizitat și Knesset-ul israelian în aceeași zi, consolidând caracterul intens al vizitei.

Privită dincolo de titluri și alocuțiuni, tema centrală evidențiată de aceste evenimente este tensiunea între gesturile simbolice și munca de aplicare. Acordurile semnate la Sharm el-Sheikh marchează un progres diplomatic palpabil: semnături, fotografii și promisiuni de reconstrucție. Totuși, următorii pași, asigurarea reală a accesului ajutorului umanitar, libertatea presei, dezarmarea efectivă, repatrierea trupurilor și implementarea unei soluții durabile, vor demonstra dacă angajamentele se vor transforma în rezultate concrete. De asemenea, rolul actorilor externi, fie state regionale, fie personalități neobișnuite precum lideri din sport, rămâne un element surprinzător al diplomației contemporane.

Planul semnat la Sharm el-Sheikh îi implică pe Donald Trump, Abdel Fattah al-Sisi, Recep Tayyip Erdogan, Mahmoud Abbas, Gianni Infantino, Sir Keir Starmer, Emmanuel Macron, Giorgia Meloni și alți participanți. Semnarea a avut loc pe 13 octombrie 2025 și a fost însoțită de angajamente de cooperare privind încetarea focului și reconstrucția. Datele esențiale menționate includ eliberarea a 20 de ostatici înaintea summitului și sosirea întârziată a președintelui american la ceremonie. Rămâne deschisă întrebarea cum vor fi puse în practică măsurile convenite, cine va superviza respectarea lor și în ce interval se vor vedea rezultate palpabile.

Schița finală: semnarea la Sharm el-Sheikh reprezintă un moment concret, dar punerea în aplicare, accesul umanitar în Gaza, libertatea presei, dezarmarea și reconstrucția, va arăta dacă promisiunile devin schimbări reale. Ce măsură aștepți să fie implementată primul: accesul umanitar, demontarea armamentului sau summitul pentru reconstrucție?

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*