Seismul care a lovit provincia Nangarhar, în apropierea graniței cu Pakistanul, a avut epicentrul în districtul izolat Shiwa și a venit ca o nouă lovitură pentru o regiune deja puternic afectată de cutremure recente. Amintindu-ne de istoricul seismicității între Munții Hindu Kush și coasta pakistaneză, aceste mișcări tectonice scot în evidență vulnerabilitățile infrastructurii și problemele logistice ale zonelor montane.
Centrul German de Cercetare pentru Geoștiințe a plasat epicentrul în districtul Shiwa din Nangarhar, iar autoritățile locale afirmă că primele rapoarte semnalează pagube în zona Barkashkot. Naqibullah Rahimi, purtătorul de cuvânt al departamentului de sănătate local, a menționat că evaluările sunt în curs. Cutremurul s-a produs la o adâncime de 10 kilometri, ceea ce explică intensitatea resimțită în localitățile din jur.
Această mișcare se înscrie într-un context în care două seisme anterioare au deja devastat regiunea: un cutremur de magnitudine 6 produs duminică, care a distrus sate din provinciile Kunar și Nangarhar și a cauzat peste 2.200 de decese și mai mult de 3.600 de răniți, și un altul de 5, 5 grade înregistrat marți, care a declanșat alunecări de teren ce au blocat drumuri și au îngreunat operațiunile de salvare. În aceste condiții, accesul și evaluările rămân problematice, drumurile blocate și satele izolate întârzie ajutorul acolo unde este cel mai necesar.
Situația umanitară devine tot mai gravă, zeci de mii de persoane rămânând fără locuințe. Organizațiile umanitare avertizează că stocurile de alimente, medicamente și materiale pentru adăpost sunt aproape epuizate. Națiunile Unite și alte agenții internaționale cer asistență urgentă pentru a acoperi necesitățile imediate: hrană, îngrijiri medicale și adăposturi temporare pentru sinistrați. Problema nu se reduce la trimiterea unor camioane cu provizii; este vorba și despre coordonarea pe teren, evaluări rapide și identificarea unor rute sigure într-un teritoriu muntos predispus la alunecări.
Analizând evenimentele, devine evident că răspunsul la dezastre în zone izolate necesită nu doar intervenții imediate, ci și investiții pe termen lung în infrastructură rezilientă, rețele de transport fiabile și sisteme locale de avertizare. Ceea ce s-a întâmplat în Kunar și Nangarhar arată cum un cutremur puternic poate produce efecte pe termen lung: pierderi umane semnificative, distrugeri ale comunităților și o criză umanitară care implică numeroși actori internaționali. Reconstruirea comunităților va depinde de finanțare durabilă, acces logistic și cooperare internațională continuă, nu doar de livrări de urgență.
Datele privind magnitudinile, localitățile afectate și numărul estimat al victimelor (peste 2.200 de decese și peste 3.600 de răniți după seismul de 6 grade) reflectă amploarea crizei. Sursele oficiale, precum raportările departamentului de sănătate din Nangarhar și datele Centrului German de Cercetare pentru Geoștiințe, rămân cruciale pentru actualizări precise. Viitorul locuitorilor din Shiwa, Barkashkot, Kunar și Nangarhar va depinde de capacitatea autorităților și a agențiilor internaționale de a furniza ajutor rapid și de a coordona o reconstrucție desfășurată în condiții de siguranță.
Cazul subliniază importanța pregătirii pentru dezastre în regiuni izolate: reacția singulară nu este suficientă; planificarea preventivă, o infrastructură robustă și rezerve logistice fac diferența între un răspuns haotic și unul eficient. Totodată, cifrele concrete, 2.200 de victime și 3.600 de răniți după cutremurul de 6 grade, adâncimea de 10 kilometri a ultimului seism și locațiile Shiwa și Barkashkot, ne reamintesc că realitatea de pe teren cere acțiuni bine coordonate, nu doar declarații de solidaritate. Ce măsuri practice ar fi cele mai urgente pentru a sprijini locuitorii din Nangarhar în perioada imediat următoare?
au trecut prea puține resurse, oamenii încă blocați, ajutor urgent.