La Muzeul Guggenheim din New York s-a descoperit ceva interesant în timpul unui tratament de conservare: analize high-tech ale tabloului Knight Errant/Cavalerul rătăcitor (1914-15) semnat de Oskar Kokoschka au scos la iveală detalii care pot arunca lumină asupra modului în care lucra pictorul vienez.
Tabloul face parte din expoziția Curente europene moderne și, deși e de mult în colecția muzeului, a fost supus recent unor investigații detaliate înainte de a fi expus. Julie Barten, conservator principal și director asociat al departamentului de conservare, a explicat că alegerea pentru investigații cu raze X a venit firesc: textura și topografia vopselei sugerau că sub stratul final s-ar putea ascunde elemente interesante.
Contextul în care a lucrat Kokoschka ajută la înțelegerea imaginii. Născut în 1886 în Pöchlarn, Austria, el devenise cunoscut pentru portretele încărcate psihologic, cu trăsături accentuate și deformate, foarte moderne pentru vremea lor. În 1912 a început o relație tumultoasă cu Alma Mahler, lucru care a influențat intens viața și arta sa. Din acea perioadă provine și una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, The Bride of the Wind (cunoscuta și ca The Tempest), în care contrastează liniștea unei femei cu tensiunea unui bărbat. La scurt timp după, izbucnirea Primului Război Mondial îl trage pe frontul de est, iar experiențele de acolo îi marchează evoluția artistică.
Cercetările arată că Kokoschka a început Knight Errant înainte de a pleca la război și a terminat-o după ce s-a întors, rănit grav. Pânza finală înfățișează un cavaler căzut într-un peisaj aproape suprarealist, cu un sfinx lângă picioarele sale și o figură asemănătoare îngerului morții plutind deasupra. Apele se agită în fundal, sugerând o stare de tulburare. Însă imaginile obținute prin radiografie și reflectografie în infraroșu au scos la iveală că schița inițială a fost foarte diferită de rezultatul final.
Analizele au arătat sub capul cavalerului urme ale unui alt cap, orientat într-o direcție diferită, ceea ce indică că artistul a reajustat sau a reutilizat părți dintr-o compoziție anterioară. Textura ondulată a vopselei de deasupra feței susține ideea că stratul final a fost aplicat peste o imagine preexistentă. De asemenea, sub figura sfinxului a apărut conturul unei siluete cu aspect vag felin, cu capul sprijinit pe mână și genunchii îndoiți, poziție care pare mai degrabă orientată spre cavaler decât sfinxul final.
Interpretarea acestei schimbări devine interesantă dacă luăm în calcul că Kokoschka folosea simboluri: sfinxul este adesea asociat cu Alma Mahler. O modificare a orientării siluetei ar putea reflecta o schimbare în relația dintre artist și muză. Totuși, echipa Guggenheim subliniază că aceste concluzii sunt provizorii. Greene precizează că studiile asupra lui Kokoschka sunt încă rare și că mai rămân multe întrebări legate de pictură, inclusiv ce fel de peisaj a vrut să reprezinte autorul.
Urmează alte investigații: cercetătorii consultă colecția de gravuri a lui Kokoschka pentru posibile legături cu tehnica sa picturală, iar muzeul ia în calcul efectuarea unor noi imagini ale tabloului după încheierea expunerii, dacă sunt disponibile fonduri și accesul necesar. Până atunci, Knight Errant rămâne o piesă care vorbește despre schimbare, reutilizare și straturi ascunse, în pictură, dar poate și în viața creatorului.
Vă interesează astfel de descoperiri din culisele restaurării operelor de artă?
interesant, daaa… sigur ascund și alte povești sub vopsea.
interesant, nu știam că radiografiile pot scoate chestii chiar asa ascunse… și ideea cu sfinxul legat de Alma e wow, parcă zici că povestea lor e pictată efectiv peste. deci reusește să fie ceva personal și tehnic în același timp, mișto. poate și-a refolosit pânza din lipsă de materiale, se întâmpla des în război, nu? oricum, vreau să văd cum arată infra-roșu direct, pozele sunt probabil și ele tari.
interesant ce iese la iveală când te uiți mai atent la stratul de deasupra, mi se pare că toate astea arată cât de mult repeta sau reajusta kokoschka ideile când nu era mulțumit de prima variantă, stiu că mulți artiști reciclează pânze sau schimbă compoziția pe parcurs dar e tare să vezi urmele fizice ale deciziei ăsteia, și chestia cu sfinxul asociat almei mahler avea sens dar faptul că inițial figura pare orientată spre cavaler schimbă puțin lectura emoțională a tabloului, daaa și tehnicile astea moderne gen reflectografie îți deschid o fereastră spre procesul creativ nu doar produsul final, probabil o să iasă la iveală și alte detalii din gravurile lui kokoschka dacă le cercetează mai pe îndelete, mi-ar plăcea să vadă oamenii și reconstrucții ale straturilor pas cu pas ca sa înțeleagă mai bine ce s-a întâmplat acolo șmecherie curioasă, ms muzeului pentru că fac astfel de investigații