Statele Unite au anunțat un nou set de sancțiuni îndreptate asupra exporturilor de petrol rusesc, iar consecințele prese‑i economice se resimt deja la scară globală, în special pe piețele energetice, fără a provoca însă o zdruncinătură imediată în Europa. Istoria recentă arată că sancțiunile în domeniul energiei au fost frecvent utilizate ca instrument de presiune geopolitică, de la embargourile din anii ’70 până la pachetele impuse Rusiei după 2014; acum, Washingtonul vizează marii actori din sectorul petrolier rus, urmărind reducerea veniturilor care alimentează operațiunile militare din est.
Administrația SUA a inclus pe listă companii importante precum Rosneft și Lukoil, o mișcare menită să taie resursele financiare ale Kremlinului. Măsura vine la scurt timp după al 19-lea pachet de sancțiuni adoptat de Uniunea Europeană, semn al unei coordonări occidentale sporite. Alexandru Georgescu, specialist în relații internaționale, spune pentru Digi24.ro că, deși noile restricții pot crea tensiuni pe piața globală a energiei, efectul asupra Europei rămâne redus. Europa, afirmă el, și-a micșorat considerabil dependența directă de petrolul rusesc: doar în jur de 3% din consumul european provine acum din Rusia și acea cantitate ar putea fi înlocuită relativ ușor.
Totuși, problema nu este lipsită de complicații regionale. Țări precum Ungaria și Slovacia sunt mai expuse la costuri suplimentare cauzate de sancțiuni. Premierul Viktor Orban a declarat că a discutat cu MOL, compania maghiară de petrol și gaze, despre posibile modalități de a ocoli restricțiile, iar rafinăria slovacă Slovnaft evaluează efectele potențiale. Aceste reacții arată cum interesele naționale și legăturile economice pot genera încercări de adaptare, chiar dacă blocul european menține un front comun în sprijinul Ucrainei.
Gazul natural rămâne însă un capitol mult mai delicat. Sancțiunile asupra importatorilor de gaz rusesc ar schimba profund ecuația, dar administrația de la Washington nu a introdus încă o astfel de opțiune oficială. În prezent, aproximativ 13% din consumul european de gaz natural provine din Rusia, în mare măsură prin importuri de GNL, volum care s‑a dublat după primele restricții. Uniunea Europeană și‑a propus eliminarea completă a gazului rusesc până în 2027, un obiectiv ambițios care ridică întrebări privind fezabilitatea și costurile pentru statele membre.
Pentru România, efectele directe ale sancțiunilor pe petrolul rusesc par a fi limitate. Georgescu amintește că înainte de aceste măsuri România era practic independentă energetic la nivel regional, însă deschiderea pieței și interconectivitatea europeană fac ca fluctuațiile globale de preț să se resimtă și local. Un factor de presiune poate veni din schimbările în comportamentul marilor cumpărători: dacă India sau alții reduc achizițiile de petrol rusesc, vor căuta surse alternative, comprimând oferta liberă și posibil crescând prețurile. China, în schimb, este puțin probabil să renunțe voluntar la petrolul rusesc, având investiții majore în infrastructura siberiană și contracte pe termen lung care îi servesc interesele strategice.
Reacțiile companiilor chineze la sancțiuni sunt prudente: PetroChina, Sinopec, CNOOC și Zhenhua Oil ar putea evita, cel puțin pe termen scurt, tranzacțiile cu petrol rusesc transportat pe mare, din cauza riscului sancțiunilor. Din perspectiva Moscovei, economia rămâne vulnerabilă, deoarece bugetul depinde puternic de veniturile din hidrocarburi și materii prime. Impunerea de sancțiuni extinse asupra gazului ar fi devastatoare, dar logistic și politic dificilă, din cauza infrastructurii care leagă furnizorii de consumatori pe termen lung.
Eficacitatea noilor sancțiuni pe petrol va depinde mult de solidaritatea economiilor asiatice și de progresele Europei în sporirea autonomiei energetice. Georgescu consideră că Washingtonul evită o confruntare directă cu China în privința cooperării energetice cu Rusia; astfel de sancțiuni ar tensiona serios relațiile economice și tehnologice dintre cele două puteri și ar putea servi mai degrabă ca pârghii în negocieri pe alte dosare strategice.
La nivel politic, tonul declarațiilor a fost aspru, dar previzibil. Vladimir Putin a catalogat sancțiunile drept neprietenoase și a promis un răspuns ferm la orice agresiune militară, minimalizând impactul economic asupra Rusiei. Donald Trump a reacționat succint, sugerând că efectele vor fi vizibile peste șase luni, o replică menită să sublinieze că rezultatele vor fi discutabile în timp. Pe piețele financiare, reacția a fost rapidă: imediat după anunț, prețurile petrolului au urcat, cotația Brent a crescut cu 4, 57% depășind 56 de dolari pe baril. La momentul redactării, o zi mai târziu, Brent era la 65, 8 dolari pe baril, în scădere cu 0, 2% față de nivelul anterior, iar pe ultimul an cotația a scăzut cu 13, 47%.
Impactul real al sancțiunilor pe termen mediu și lung va fi determinat de trei elemente concrete: măsurile aplicate Rosneft și Lukoil, reacția cumpărătorilor majori precum India și China, și capacitatea Europei de a‑și reduce dependența de gazul rusesc până în 2027. Acestea influențează nu doar mișcările prețurilor pe baril, ci și manevrele diplomatice și comerciale ale țărilor implicate. Cum crezi că vor afecta aceste sancțiuni consumatorii din Europa de Est, inclusiv România?
Fii primul care comentează