Pe străduțele pictorilor în căutare de lumină ideală, Giverny s-a transformat, la începutul secolului XX, într-un atelier al culorii și vigilenței vizuale. Acolo, printre nuanțe și reflexii, Samuel Mützner a pictat alături de Claude Monet, realizând două „jurnale” în ulei dedicate aceluiași loc văzut în ore diferite ale zilei: dimineața și seara, ambele datate 1908 și păstrate în prezent la Muzeul Național de Artă al României.
Samuel Mützner (1884–1959) a parcurs studiile tradiționale de pictură la București și la Paris, apoi a petrecut două primăveri decisive la Giverny, între 1908 și 1910, în compania maestrului impresionist. Acolo a practicat pictura în plein air, perfecționând modul de redare a luminii și atmosferei, într-un registru preocupat de transformările subtile ale zilei. Cele două uleiuri pe pânză din 1908 sunt, în chiar cuvintele artistului, note vizuale, pagini dintr-un jurnal pictat: același sat, aceleași case și pomi, surprinse în momente diferite și sugerate prin contrastul luminii și al umbrelor.
Vederea de dimineață înfățișează un târâit de ceață răcoroasă, alcătuit din tonuri verzi, violete și albastre. Vegetația și acoperișurile capătă un relief clar, în timp ce fundalul rămâne discret, aproape eteric. Atmosfera e aceea a unui început de zi limpede, când culorile sunt domolite de aerul rece, iar contururile se conturează treptat. În schimb, Vedere din Giverny, seara mizează pe o paletă caldă: galben, oranj, roz, lumina amurgului învăluie clădirile cu blândețe, iar copacii devin mai pregnanți, mai evidenți în prim-plan. Mützner folosește tușe scurte și culori pure, amestecate direct pe pânză, construind strat peste strat structura luminii și a umbrelor.
Tehnica sa reafirmă legătura cu impresioniștii: observație minuțioasă, intervenții rapide și o predilecție pentru efecte cromatice care sugerează mai mult decât descriu în detaliu. Pomii tineri, acoperișurile ce se strecoară printre coroanele arborilor și orizontul satului rămân elementele constante ale cadrului, iar opoziția de atmosferă între dimineață și seară devine tema principală a acestor lucrări. Ambele pânze sunt expuse în Galeria Românească de Artă Modernă, sala 10, unde pot fi văzute ca două pagini complementare ale aceluiași jurnal al luminii.
Aceste două lucrări arată limpede cum aceeași scenă se poate transforma în două experiențe vizuale diferite doar prin schimbarea luminii. Giverny, anul 1908, rămâne un punct de convergență care leagă nume ca Monet și Mützner și evidențiază importanța observației directe a naturii în conturarea limbajului pictural. Doriți să descoperiți care dintre cele două stări vă atrage mai mult: dimineața clară sau seara caldă?
mi se pare tare faza cu jurnalele astea în ulei, ca și cum ar fi note rapide dintr-un caiet vizual; dimineața e tihnă, se simte aerul rece, iar seara… pai seara e ca o înfășurare caldă, lumina aia care netezește cotloanele. Monet i-a dat o direcție multora la Giverny, dar vezi că și Mützner are un tipar al lui: tușe scurte, culori puse direct pe pânză, aproape ca o înregistrare instantanee. dacă ajungi la MNAR, merită să stai lângă ele și să observi cum se schimbă percepția în 5-10 min; se vede clar ce învață un pictor din plein air — nu e doar peisaj, e studiu de lumină. fain, ms pt articol 😊🎨🌅