În ultimele decenii, energia nucleară a redevenit un subiect central pentru discuțiile despre securitatea energetică și reducerea emisiilor, iar acum Rusia anunță un plan ambiios de extindere a capacităților sale. Informația provine de la Viena, unde reprezentanți ruși și oficiali ai Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) au discutat progrese tehnologice și scenarii posibile până în 2050.
Președintele Vladimir Putin urmărește creșterea ponderii energiei nucleare în producția internă de electricitate de la aproape 20% la 25% în următoarele două decenii. Alexei Likhachev, șeful Rosatom, a prezentat planul la conferința AIEA: construirea a 38 de reactoare de diverse dimensiuni, ceea ce ar majora semnificativ numărul reactoarelor operative din Rusia. De asemenea, AIEA indică faptul că alte cinci reactoare mari sunt în construcție în Rusia, iar țara a pus în funcțiune prima centrală nucleară plutitoare, lângă Pevek în Siberia, un proiect care combină elemente de inginerie navală și nucleară.
La nivel mondial, AIEA și-a majorat prognozele pentru sectorul nuclear pentru al cincilea an consecutiv. La sfârșitul lui 2024 erau în funcțiune 417 reactoare, cu o capacitate totală de 377 GW, iar energia nucleară a reprezentat 8, 7% din producția globală de electricitate. În cel mai optimist scenariu al agenției, capacitatea instalată ar putea ajunge la 992 GW până în 2050, aproape dublu față de prezent; într-un scenariu intermediar, estimarea este de 561 GW, adică o creștere de circa 50% față de 2024. AIEA menționează că, în funcție de ipoteze, capacitatea operațională globală ar putea chiar să se dubleze sau să crească de până la 2, 6 ori comparativ cu 2024 în cel mai favorabil scenariu.
Un factor care ar putea accelera această expansiune este tehnologia reactoarelor modulare mici (SMR), pe care AIEA o consideră esențială: între 5% și 24% din noile capacități instalate ar putea proveni din astfel de unități. Totodată, răspândirea energiei nucleare continuă: 31 de țări au deja centrale în funcțiune, iar alte 30, printre care Egipt, Turcia și Bangladesh, sunt implicate în construcția unor noi instalații pentru producerea de electricitate.
În acest context, decizia Rusiei se încadrează într-o tendință mai amplă de reorientare a mixului energetic. Extinderea sectorului nuclear necesită planificare pe termen lung, investiții considerabile și rezolvarea unor provocări legate de securitate, reglementare și dezafectare. Reactoarele modulare mici promit costuri mai predictibile și flexibilitate, însă trecerea la un parc mai divers implică norme stricte și supraveghere internațională. În esență, este vorba despre reconstrucția unei părți importante a infrastructurii energetice, cu efecte asupra producției, exporturilor și geopoliticii energetice.
Datele AIEA, 417 reactoare și 377 GW la sfârșitul lui 2024, cu potențial de creștere până la 561 sau 992 GW până în 2050, și o contribuție SMR estimată între 5% și 24% din noile instalații, evidențiază incertitudinea care planează asupra viitorului industriei. Numele Rosatom și proiecte rusești precum centrala plutitoare de la Pevek devin elemente importante în acest peisaj.
Putem interpreta acest demers ca o reorientare strategică: amplificarea capacității nucleare poate întări securitatea energetică, dar vine cu responsabilități tehnice și politice. Rămân deschise întrebări privind modul în care vor fi realizate efectiv cele 38 de reactoare promise, rolul SMR-urilor în mixul energetic și viteza de adoptare a tehnologiilor similare de către alte state. Ce crezi că ar trebui prioritizat: rapiditatea implementării, siguranța tehnică sau acceptarea publică?
Fii primul care comentează