Un articol de presă din Italia aduce în discuţie o problemă cu rădăcini istorice şi reverberaţii actuale: arme produse în Rusia care ajung în porturile siciliene şi, de acolo, în posesia mafiei din Catania şi Palermo. Schimburile ilicite de armament între Est şi Vest nu sunt complet noi, amintind vag de perioadele tulburi de după prăbuşirea unor sisteme politice sau de traficul din anii ’90, însă ancheta recentă indică o reactivare a fenomenului, cu implicaţii logistice şi geopolitice semnificative.
Jurnaliştii italieni au urmărit o reţea care pare să profite de liniile comerciale maritime: vase ruseşti de mare capacitate, care sosesc în Mediterană cu încărcături oficiale de petrol, ar ascunde în zone mai puţin vizibile ale cargoului cantităţi importante de armament. În porturile Siciliei, armele ar fi descarcate şi apoi preluate de clanurile criminale locale. O parte rămâne ca rezerve în depozitele mafiei, iar altă parte pătrunde pe piaţa neagră europeană, circulând rapid şi anonim, exact ca orice armament traficat la scară globală.
Investigatori au depistat arme fără serie, ceea ce îngreunează stabilirea originii şi traseului fiecărui lot. Printre acestea se numără şi componente de tip Kalaşnikov fără marcaje, iar jurnaliştii susţin că au ajuns până la identificarea fabricii producătoare. Prezenţa armelor neînseriate pe teritoriul european nu i-a luat prin surprindere pe forţele de ordine: Europol semnalase încă din 2023 cazuri similare şi a subliniat că un transport de o asemenea amploare ar fi dificil de organizat fără complicitatea sau, cel puţin, fără cunoştinţa autorităţilor ruse. Sursa anchetei aminteşte, de altfel, indicii care leagă filiera de decidenţi de la Kremlin, sugerând o posibilă implicare menită să sprijine activităţile organizate în Europa.
Implicarea porturilor siciliene în acest circuit nu este întâmplătoare. Sicilia ocupă o poziţie strategică în Marea Mediterană, cu trafic comercial intens, iar grupările criminale locale au experienţă în gestionarea reţelelor clandestine. Metoda descrisă în investigaţie, camuflarea armamentului în cargouri comerciale, valorifică volumul mare de mărfuri şi vulnerabilităţile controalelor la cargo. În plus, absenţa seriilor complică şi mai mult urmărirea fiecărui element: fără coduri, devine aproape imposibil să se demonstreze traseul unei arme de la fabrică la magazinul ilegal.
Comentariile specialiştilor citaţi în anchetă evidenţiază riscul unui model repetat: dacă astfel de operaţiuni sunt facilitate la nivel de stat, consecinţele ar însemna extinderea capacităţii operaţionale a grupărilor criminale europene, creşterea violenţei armate şi multiplicarea tranzacţiilor pe piaţa neagră. Europol avertizase încă din anul trecut despre prezenţa armelor ruseşti neînseriate pe sol european şi a sugerat că aceasta ar putea constitui o tentativă de susţinere, directă sau indirectă, a criminalităţii organizate din regiune.
Ancheta semnalează şi aspecte tehnice: armele provin din linii de fabricaţie în care procedurile de marcare au fost eludate, iar modul în care sunt integrate în transporturi petroliere indică o planificare sofisticată. Identificarea fabricii producătoare sugerează existenţa unei reţele bine structurate, cu actori implicaţi în producţie, logistică şi distribuţie. În acelaşi timp, probele rămân supuse verificărilor oficiale, iar legătura directă cu autorităţile ruse se situează, pentru moment, la nivelul indiciilor şi suspiciunilor investigate de jurnalişti şi instituţii europene.
Informaţiile colectate de echipa de investigaţie pun presiune pe instituţiile europene şi pe statele membre să intensifice controalele în porturi, schimbul de informaţii şi urmărirea financiară a traficului. Dacă rapoartele Europol din 2023 sunt corecte, fenomenul e unul recurent şi necesită răspunsuri coordonate pentru a frâna atât importul ilegal de armament, cât şi reţeaua de distribuţie care îl valorifică.
Europol şi echipa jurnalistică arată că ne confruntăm cu un mecanism în care elemente industriale, logistice şi criminale se combină periculos. Aici intervine dilema: controale mai riguroase în porturi şi măsuri sporite pot încetini comerţul legitim şi traficul maritim; pe de altă parte, inacţiunea creează un mediu favorabil proliferării armamentului ilegal. Colaborarea transfrontalieră şi transparenţa în anchete rămân esenţiale pentru a separa probele de speculaţii. Următoarele etape depind de probele pe care instituţiile le vor prezenta publicului şi justiţiei.
Raportul privind armele ruseşti descoperite în porturile siciliene, menţionarea fabricii implicate şi avertismentul Europol din 2023 sunt elemente concrete care solicită atenţie: ele conturează o reţea cu impact regional şi ridică întrebări despre rolul actorilor statali sau para-statali. Cum pot autorităţile europene să găsească un echilibru între nevoia de securitate şi libertatea circulaţiei mărfurilor? Ce măsuri suplimentare de control ar fi potrivite, fără a paraliza traficul maritim?
Fii primul care comentează