Am pregătit o ruladă cu cremă de ciocolată și rom, cu blat pufos cu nucă și vișine, un desert care aduce aminte de prăjiturile de sărbătoare din Ardeal și Banat. Rețeta combină nuca, ciocolata și vișinele într-o versiune simplificată a celebrului Tort Trunchi de Copac, potrivită pentru masa de Crăciun, Revelion sau orice ocazie când vrei ceva tradițional, dar ușor de realizat.
Pentru o ruladă de aproximativ 40 cm, din care ies 20–25 felii, am folosit următoarele ingrediente: 5 ouă medii (≈ 275–300 g), 250 g zahăr, 250 g ciocolată amăruie (minim 50% cacao), un praf de sare, un plic zahăr vanilat Bourbon, 50 g cacao pudră, cam 350 g unt (82% grăsime) moale, 75 ml rom brun tip Jamaica, încă 5 ouă, 100 g nucă măcinată, 50 g făină 000, 125 g zahăr tos, un praf de sare, un plic zahăr vanilat și 250 g vișine fără sâmburi (proaspete, congelate sau din vișinată). Am redus ușor cantitățile față de unele variante clasice, ca să nu pară copiată rețeta clasică, dar păstrând aroma tradițională.
Am început cu crema de ciocolată cu rom, pentru că trebuie să se răcească. Ouăle întregi se bat cu zahărul, sarea și vanilia pe baie de abur, amestecând continuu până compoziția ajunge la circa 75 °C. Se ia de pe foc și se încorporează ciocolata ruptă în bucăți; se lasă 3–4 minute, apoi se omogenizează. Când baza de cremă ajunge la temperatura camerei, se adaugă romul, important, pentru a nu irosi aroma în vapori, și se amestecă bine. Untul, scos din timp din frigider, se bate cu mixerul până devine cremos; se adaugă cacao și se mixează. Apoi se încorporează treptat baza de ciocolată în untul spumat, lingură cu lingură, până obții o cremă fină, ușor de lucrat. Crema nu trebuie pusă la rece, e mai ușor de modelat când rămâne moale.
Pentru foaia ruladă am prăjit ușor nucile și le-am măcinat fin. Cuptorul se preîncălzește la 170 °C (ventilație sau căldură sus-jos la cele pe gaz). Albușurile se bat cu un praf de sare până devin tari, apoi se adaugă zahărul și zahărul vanilat, continuând bătutul până rezultă o bezea lucioasă. Se încorporează gălbenușurile scurt, apoi nuca măcinată și făina cernută, amestecând delicat cu spatula de sus în jos. Compoziția se toarnă într-o tavă 33×42 cm tapetată cu hârtie de copt, se nivelează și se coace aproximativ 18 minute la 170 °C.
Imediat ce scoti foaia fierbinte din tavă, o răstorni peste o coală curată de hârtie de copt presărată cu zahăr pudră. Îndepărtează hârtia de la bază pentru ca foaia să „respire” și rulează ușor, pornind de la marginea lungă; las-o să se răcească astfel rulară, pe grilaj. Când s-a răcit complet, desfă o cu grijă, întinde 2/3 din cremă într-un strat uniform și presară vișinele bine scurse. Rulează din nou ajutându-te tot de hârtia de copt, obținând un cilindru cu grosime constantă. Înfășoară-l și dă-l la rece 2–3 ore.
Restul de cremă îl folosești pentru a „îmbrăca” rulada. Poți crea modelul specific scoarței cu o furculiță sau cu o spatulă, după preferință, tehnica e simplă și… retro, ca decorurile bunicii. După ce crema s-a întărit la rece, scoate tortul cu aproximativ 30 de minute înainte de servire, ca untul să se înmoaie puțin și feliile să iasă curate. Taie felii subțiri, de 1–1, 5 cm, cu un cuțit lung trecut prin apă caldă și șters între tăieturi, ca să nu murdărești blatul.
Rezultatul este un desert cu blat aromat de nucă, cremă de unt cu ciocolată și rom, iar vișinele acrișoare echilibrează dulceata. Se potrivește la masa de sărbătoare sau la orice moment când vrei ceva cu aer de rețetă veche, dar ușor de făcut. Te tentează să încerci această combinație ciocolată-vișine?
hm, suna bine treaba asta, si-mi aduce aminte de prajiturile lu’ bunica, doar ca ea punea mai mult rom, mereu zicea „nu e prea mult” 😂. eu as lasa vișinele puțin în rom, vreo 10-15 min, se mai înmoaie și prind aroma — apoi scurg bine ca sa nu ude crema. daca folosești vișine congelate, lasă-le să se scurgă pe prosoape de hârtie o vreme, altfel foița iese mai moale la mijloc. și un sfat: zahărul din foaie, pune puțin mai puțin dacă vrei să iasă mai echilibrat cu crema bogată de unt; mie mi se pare uneori prea dulce, dar depinde ce preferi. când bagi crema la rece, acoper-o cu folie direct pe suprafață ca sa nu facă pojghiță. aa, și daca vrei un gust mai „ardelean”, adaugă o picătură de esență de migdale, se potrivește cu nuca. voila, încercă mai întâi o porție mică, vezi cum e textura, apoi mărești cantitățile; și vezi să nu o lași prea mult la frigider înainte de servit, e mai bună la vreo 30 min la temp camerei.
Arată foarte bine, și-mi place combinația clasică cioco-vișine, dar m-aș întreba dacă romul ăla brun nu e prea dominant pentru gusturi mai subtile; poate o linguriță în plus de esență de vanilie ar echilibra. Am observat că nu zice nimic despre cât de uscate trebuie vișinele congelate înainte de a le pune în cremă — eu le las pe prosoape de hârtie vreun sfert de oră ca să nu udă foaia. Și da, muffin-urile făcute din resturi de aluat (sau chiar niște mini tortulețe) ar fi o soluție faină pt nimic nu se pierde, vezi să nu arunci nimic, ms pentru rețetă.
Mă tentează combinația asta, mai ales ideea cu crema făcută prima ca să se răcească — e un truc pe care îl folosesc și eu când vreau să evit bătaia de cap cu untul care se taie. Totuși, aș reduce puțin zahărul din cremă și-aș încerca să încorporez vișinele într-un sirop ușor îndulcit ca să nu lase prea multă apă în ruladă; și da, cine știe, o linguriță de lichior de vișine în crema secundară poate scoate aroma mai clar, nu doar romul. Mișto rețetă, o să încerc versiunea asta pt Crăciun, dar nu promit că nu mai fac vreo gafă la rulat lol.