Când discutăm despre păduri și despre cei însărcinați cu paza lor, cazul de la Ocolul Silvic Cărbunești scoate în evidență o problemă veche: persoane condamnate pentru furt de lemne care au rămas angajate în sistemul silvic. Istoria administrației forestiere din România abundă în încercări de reformă și în momente în care legea a fost interpretată diferit; acum situația devine mai clară, iar autoritățile au început să aplice norme care, deși figurau de mult pe hârtie, nu au funcționat întotdeauna în practică.
Cazul semnalat relevă atât lacune în aplicarea legislației silvice, cât și complicități sau neglijențe interne ce au permis menținerea în posturi a unor persoane cu condamnări definitive. La Ocolul Silvic Cărbunești au existat angajați condamnați care au continuat să activeze ani de zile, în ciuda interdicțiilor legale. Pe scurt: nu e normal ca cineva condamnat pentru furt de lemne să rămână însărcinat cu paza pădurii. Ministerul Mediului a revizuit legea și prevederile contractului colectiv de muncă și a comunicat conducerii Romsilva articolele încălcate prin păstrarea acelor contracte. Ca efect, Romsilva a decis încetarea contractelor de muncă ale persoanelor vizate, invocând respectivele prevederi contractuale.
Inițial, Romsilva invocase imposibilitatea aplicării retroactive a noului Cod Silvic, care interzice în mod explicit persoanelor condamnate pentru furt de lemne să ocupe funcții în sistem. Ministerul a identificat însă articolul 57 din Contractul Colectiv de Muncă, care oferă temei legal pentru concedierea angajaților cu condamnări. Acest articol a servit drept bază pentru luarea unor măsuri administrative acolo unde nici codul silvic anterior, nici modificările legislative nu păreau suficiente pentru acțiuni imediate.
Pe plan instituțional, demersul este prezentat ca o încercare de restabilire a legalității și transparenței în administrarea fondului forestier. Ministerul anunță că va continua identificarea tuturor funcționarilor cu condamnări definitive pentru furt de lemne și va înceta contractele acestora pe baza prevederilor legale și contractuale. De asemenea, se vorbește de consolidarea mecanismelor de verificare și audit intern pentru a reduce riscul repetării unor astfel de situații. Nu este vorba doar de o curățenie punctuală; intenția este ca precedentul să devină model și pentru alte instituții în care practici similare au fost tolerate.
Cazul ridică întrebări legate de funcționarea controalelor interne, responsabilitatea managerială și modul în care legislația este pusă efectiv în aplicare. Dacă angajați condamnați au putut rămâne în sistem ani la rând, rămâne de stabilit cine a permis acest lucru și ce corecții instituționale sunt necesare. Aplicarea articolului 57 din Contractul Colectiv de Muncă arată că soluțiile sunt prevăzute în textul legal și contractual; problema constă în uniformitatea aplicării și în capacitatea instituțiilor de a realiza verificări eficiente.
Articolul evidențiază și o lecție mai amplă: combaterea corupției și a complicităților interne în domenii sensibile precum gestionarea pădurilor necesită nu doar legi bune, ci și mecanisme clare de aplicare, audituri independente și o cultură managerială care sancționează încălcările. Pentru public, mesajul este simplu și limpede: administrarea pădurilor nu trebuie lăsată la latitudinea unor angajați cu antecedente care contravin protejării resursei pe care o gestionează.
Ministerul declară disponibilitate pentru verificări și sancțiuni, iar Romsilva a făcut primul pas prin încetarea contractelor vizate. Rămâne de urmărit cum vor funcționa noile proceduri de audit și ce efect vor avea pe termen mediu în reducerea fenomenelor de corupție din sistemul silvic. Actul concret rămâne articolul 57 din Contractul Colectiv de Muncă și decizia Romsilva de a-l aplica.
Articolul 57 din Contractul Colectiv de Muncă apare ca instrument legal utilizat în acest caz, iar instituțiile implicate sunt Romsilva și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Sunt anunțate verificări și un audit intern extins pentru a preveni repetarea situațiilor în care persoane condamnate rămân în funcții de administrare a pădurilor. Ce părere ai: consideri că astfel de măsuri administrative sunt suficiente sau este nevoie și de reforme mai profunde în structura de control?
Fii primul care comentează