România, SUA 18-26: analiza partidei, alegerea „stejarilor” şi ce urmează pentru Arcul de Triumf

Rugby-ul românesc a susținut pe teren propriu un meci amical cu Statele Unite, iar în această avancronică descriu cine a evoluat, cum au decurs lucrurile și ce îi așteaptă pe „stejari”. De la Cupa Pershing, cu origini în 1919, până la componenţa actuală, partida de sâmbătă de pe Arcul de Triumf a oferit elemente interesante pentru suporteri și context pentru jocurile viitoare.

România a fost învinsă cu 18-26 de echipa SUA într-un test match jucat pe Stadionul Național de Rugby Arcul de Triumf din București. Întâlnirea a reprezentat o revenire pe teren între cele două reprezentative după meciul din vara trecută de la Chicago, unde „stejarii” obţinuseră prima victorie pe pământ american, 22-20, și câștigaseră Cupa Pershing, un trofeu pe care Federația Română de Rugby l-a readus în circuit din 2014, ca omagiu unui eveniment organizat de generalul John Joseph Pershing după Primul Război Mondial. Trofeul rămâne astfel un fir roșu care leagă confruntările actuale de o tradiție veche de peste un secol.

Anterior acestui duel, România venise după un test pozitiv: învinsese Canada cu 31-21 cu doar câteva zile înainte, tot pe Arcul de Triumf. Calendarul echipei mai cuprinde un alt test acasă, cu Uruguay, programat pentru 22 noiembrie. Toate aceste adversare, Canada, Statele Unite și Uruguay, s-au calificat pentru Cupa Mondială din 2027, la fel ca și România, ceea ce transformă aceste partide în repere utile înaintea competiției majore.

Andrei Mahu, născut peste Prut, a fost pentru prima oară căpitanul României în această întâlnire, asumându-și conducerea unei echipe alcătuite dintr-un mix de jucători care evoluează atât în ţară, cât și în campionate din Franța sau alte ligi. Primul XV trimis la start a fost: Alexandru Savin pe postul 1, Ștefan Buruiană 2, Thomas Crețu 3, Nicolaas Immelman 4, Andrei Mahu 5 (căpitan), Cristi Boboc 6, Cristi Chirica 7, Adrian Mitu 8, Alin Conache 9, Hinckley Vaovasa 10, Tevita Manumua 11, Jason Tomane 12, Mihai Graure 13, Iliesa Tiqe 14 și Gabriel Pop 15. Pe bancă au intrat, între alţii, Tudor Butnariu, Joji Sikote, Vasile Bălan, Marius Antonescu și Gabriel Rupanu.

Staff-ul tehnic a avut un profil internațional și variat: David Gerard la cârmă, alături de antrenori secunzi precum Raphael Saint-Andre (atac și treisferturi), Benjamin Lapeyre (apărare și dezvoltare de skills) și Juan Pablo Orlandi (înaintare). Echipa de pregătire a inclus doi preparatori fizici cu atribuții și de data scientist, evidențiind tendința modernă de integrare a datelor în antrenament, plus kinetoterapeuți, medic și video analiști. Prezența acestor specialiști arată cât de profesionist este abordată pregătirea și analiza, fie pentru amicale, fie pentru competiții oficiale.

Scorul cu SUA, 18-26, indică faptul că echipa are aspecte de îmbunătățit, în special în privința ritmului și a încheierii în momentele cruciale. Meciurile-test cu formații calificate la Cupa Mondială sunt tocmai folositoare pentru asta: pentru a evalua cum funcționează combinațiile de pe teren, cine poate face față presiunii și ce tactici necesită ajustări. În plus, faptul că România a câștigat recent contra Canadei oferă o doză de încredere, dar și o măsură a distanței pe care trebuie să o parcurgă până la stabilitate în performanță.

Din perspectiva organizării, revenirea cu două teste la București semnalează și o strategie de consolidare a publicului local: meciurile de pe Arcul de Triumf generează interes, le oferă fanilor ocazia să vadă echipa și permit staff-ului să lucreze în condiții familiare. De asemenea, prezența unor jucători legitimați în cluburi din Franța sau alte campionate ridică nivelul individual al lotului, dar impune și provocarea sincronizării lor în tricoul național.

Încheierea partidei lasă, pe lângă scor, întrebări concrete: cum vor fi utilizați jucătorii din lista de rezerve în următoarele teste, ce ajustări tactice vor propune antrenorii și cum vor valorifica pregătirea fizică și analiza video pentru a crește eficiența în fazele decisive. Exemplu concret: Hinckley Vaovasa la numărul 10 și Alin Conache la 9 reprezintă piese cheie pentru organizarea jocului; modul în care cei doi se sincronizează poate influența semnificativ ce va produce echipa în următoarele întâlniri.

România va juca din nou acasă cu Uruguay pe 22 noiembrie, iar rezultatele din acest bloc de meciuri vor oferi multe indicii despre forma reală a echipei înainte de 2027. Te întreb acum: care jucător crezi că ar trebui păstrat titular după aceste teste și de ce?

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*