Românii au din nou subiect de discuție în privința locuințelor: raportul Deloitte pe 2024 arată poziția prețurilor în Europa și cum ne situăm față de restul continentului. Studiul compară piețele rezidențiale din 28 de țări și 77 de orașe, iar datele evidențiază atât evoluții surprinzătoare, cât și tendințe previzibile legate de cerere, ofertă și costurile construcțiilor.
Potrivit indicelui, România rămâne printre cele mai ieftine piețe din Europa, situându-se pe locul patru în topul țărilor cu cel mai accesibil preț pe metru pătrat în 2024, după Turcia, Bosnia și Herțegovina și Albania. Totuși, prețul mediu pe metru pătrat în țară a crescut până la 1.676 de euro, o majorare de 11, 5% comparativ cu 2023, când media era de 1.504 euro. În Uniunea Europeană, numai Grecia mai are o medie sub 2.000 de euro/mp, cu 1.792 euro. Pe de altă parte, Luxemburg rămâne în frunte la costuri, cu o medie de 8.760 euro/mp, iar la nivel de orașe, Luxemburg City, München și Paris conduc clasamentul la preț pe metru pătrat.
Un aspect surprinzător pentru mulți este că, în România, cele mai scumpe piețe locale nu sunt neapărat capitala. Cluj‑Napoca este pe primul loc cu 2.770 euro/mp, urmat de Brașov cu 1.897 euro/mp și abia apoi București cu 1.757 euro/mp. Această situație seamănă cu țări precum Germania, Italia sau Spania, unde centrul financiar sau turistic nu coincide întotdeauna cu cel mai scump imobil. În practică, asta înseamnă că pentru cumpărătorii în căutare de apartamente scumpe, capitala nu mai e neapărat primul reper.
La capitolul chirii, imaginea e similară: Luxemburg City este cel mai scump oraș european la chirii, cu 43, 4 euro/mp, urmat de Paris și Dublin. În România, în 2024, atât Bucureștiul, cât și Cluj‑Napoca au o chirie medie de 10, 3 euro/mp, iar în Brașov chiria medie a urcat la 9, 2 euro/mp. Majorările chiriilor reflectă, la fel ca prețurile de vânzare, un dezechilibru între cerere și ofertă în zonele cu activitate economică intensă și migrare internă puternică.
Deloitte explică creșterile din Europa printr-un mix de factori: ofertă limitată, costuri de construcții în creștere și condiții de finanțare mai stricte. În România, pe lângă cererea ridicată, lipsa locuințelor noi a contribuit semnificativ la majorarea prețurilor. Specialiștii semnalează și factori locali care întârzie revenirea ofertei: creșterea TVA‑ului pentru locuințele noi până la 21% și incertitudinile din urbanism, în special în București, descurajează dezvoltatorii. Inflația a menținut costurile finanțării la niveluri ridicate, ceea ce face creditele ipotecare mai greu accesibile pentru mulți cumpărători.
Un alt element important este reducerea activității de construcții: în 2023 lucrările rezidențiale din România au scăzut cu peste 20%, diminuând și mai mult oferta disponibilă pe piață. După cum a subliniat Marius Vasilescu de la Deloitte România, este nevoie de o relansare a construcțiilor rezidențiale pentru a reîmprospăta stocul de locuințe și a îmbunătăți condițiile pentru populație. Pe termen scurt, însă, tendința pare să rămână una de prețuri susținute, alimentate de costurile de construire și de incertitudinile fiscale și urbanistice.
Datele Deloitte pentru 2024 indică și variații regionale puternice: 18 dintre cele 28 de țări analizate au înregistrat creșteri ale prețurilor, cu avansuri notabile în Polonia (+19, 3%) și Albania (+16, 5%). În schimb, unele piețe au suferit corecții: Turcia a scăzut cu 12%, Luxemburg cu 3, 4% și Olanda cu 2, 3%. Aceste diferențe arată că piața imobiliară europeană nu este omogenă; evoluțiile macroeconomice, politicile fiscale și dinamica locală modelează direcțiile în fiecare țară și oraș.
Dincolo de cifre, tema principală este echilibrul fragil între necesitatea de noi locuințe și barierele economice sau birocratice care le împiedică realizarea. Revitalizarea sectorului construcțiilor rezidențiale pare esențială pentru stabilizarea pieței, dar asta cere condiții predictibile pentru investitori, acces la finanțare și ajustarea costurilor la puterea de cumpărare a populației. Pe termen lung, soluțiile vor combina politici publice coerente, stimulente pentru construcții și măsuri care să alinieze cererea cu o ofertă suficientă.
Ce schimbări crezi că ar trebui aduse în politicile publice sau în practică de către dezvoltatori pentru ca locuințele să devină mai accesibile în orașele aflate în creștere din România?
Fii primul care comentează