În primul semestru România a fost a treia cea mai scumpă piață spot din UE, cu un preț mediu zilnic pentru energia pentru ziua următoare de 109, 74 euro/MWh, aproape la același nivel cu Ungaria (109, 22 euro/MWh). Aceasta reprezintă o creștere semnificativă față de aceeași perioadă a anului anterior, când prețul mediu era de 76, 78 euro/MWh, o diferență de aproape 33 de euro sau 43%.
Pe platforma PZU, gestionată de OPCOM, unde se tranzacționează circa o treime din consumul intern, prețul mediu al energiei electrice pentru august a fost de 78, 3 euro/MWh. Comparativ cu iulie, când prețul era de 103, 5 euro/MWh, scăderea depășește 25 de euro, aproape 25%. Raportat la aceeași lună a anului trecut diferența e și mai mare: în august 2024 prețul mediu era de 126, 89 euro/MWh, astfel că luna aceasta înregistrează aproape 40% mai puțin, adică aproximativ 48, 5 euro sub valoarea din 2024. Cauzele mișcării anterioare au inclus fluxuri neobișnuite de energie din Ungaria și România către Ucraina, care au împins atunci prețurile în sus.
Piața energiei din România a avut o mișcare surprinzătoare în august: după luni în care figura constant printre cele mai scumpe piețe spot din Uniunea Europeană, în această lună a coborât până pe locul 11. Contextul e mai larg, incluzând tranziția energetică începută acum câteva decenii și efectele recente ale războiului din regiune, care au reconfigurat fluxurile de energie în Europa.
Explicațiile pentru prețurile ridicate nu se reduc la un singur factor. Printre cauze se numără închiderea unor capacități tradiționale de producție, înlocuirea lor cu surse regenerabile care au o capacitate efectivă de producție mai mică, schimbările determinate de război în fluxurile regionale de energie, Ucraina a trecut de la exportator net de energie ieftină la importator, și intervențiile repetate ale autorităților care au generat instabilitate pe piață. Interconectorii între rețele rămân insuficienți pentru a echilibra aceste dezechilibre, iar o parte din energia verde care anterior ajungea în România și Balcani ajunge acum în Ucraina prin Ungaria, schimbând balanța regională.
Cifrele din august și media pentru 2024 evidențiază că volatilitatea pieței și evenimentele geopolitice transformă rapid peisajul energetic. Privind OPCOM, PZU, EXAA și pozițiile 1–3 ocupate de Irlanda, Italia și România, devine evidentă necesitatea unei strategii coerente care să includă infrastructuri de interconectare, un mix energetic mai echilibrat și reguli de piață predictibile. Exemplu: datele OPCOM indică 78, 3 euro/MWh în august versus 103, 5 euro/MWh în iulie; media anuală provizorie de 104, 85 euro/MWh plasează România după Irlanda (118) și Italia (117). Ce efect ar avea investiții accelerate în interconexiuni sau în stocare asupra acestor cifre? Creșterea capacităților de transfer ar putea diminua necesitatea ajustărilor bruște de preț determinate de fluxuri externe; investițiile în stocare ar tempera impactul variabilității regenerabilelor.
Privind primele luni ale anului, România rămâne totuși o piață scumpă: media anuală de până acum este de 104, 85 euro/MWh, ceea ce situează țara pe locul trei în UE pe primele opt luni, după Irlanda (118 euro/MWh) și Italia (117 euro/MWh). Urmează Ungaria cu 104, 67 euro/MWh și Bulgaria cu 103, 4 euro/MWh. Curios pentru august a fost faptul că piața germană EXAA a afișat un preț mediu de 80, 73 euro/MWh, ușor peste cel de pe OPCOM, o situație rareori întâlnită în ultimii ani. Alte piețe cu niveluri mai ridicate în august au fost Polonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia și Croația, pe lângă obișnuitele Italia și Irlanda. Franța, dimpotrivă, a avut un preț mediu mult mai redus în august, de 54, 5 euro/MWh.
Datele oferă și o imagine pe întregul an 2024: media zilnică anuală a fost de 103, 5 euro/MWh, plasând România din nou pe locul trei în topul UE, după Irlanda (109 euro/MWh) și Italia (107, 4 euro/MWh). În lumina acestor cifre, deciziile privind retehnologizarea capacităților existente, discuțiile despre mini-reactoare, proiectele de stocare prin baterii și extinderea interconexiunilor devin nu doar subiecte tehnice, ci aspecte cu impact direct asupra facturilor și securității energetice.
Fluctuațiile de preț nu sunt doar o problemă tehnică, ci implică politici, alegeri de investiții și cooperare regională. Extinderea interconexiunilor, modernizarea rețelelor, claritatea reglementărilor și investițiile în stocare și în capacități flexibile rămân instrumente care pot schimba poziția României în clasamentul european al prețurilor. Tu ce crezi că ar trebui să prioritizeze autoritățile, interconectarea, stocarea, retehnologizarea centralelor sau altceva?
Comunicatul.com - Platforma ta de știri și comunicate gratuite
Păi, investește în interconexiuni și stocare, nu doar vorbe.
Uff, parcă tot ce știm se scumpește pe rând și rămânem cu amintirile unor ierni mai blânde când părinții plăteau facturi decente… și da, stiu, e complicat, politici, interconexiuni, bla bla, dar tot mă doare că n-am investit mai mult acum 10-15 ani în rețele și stocare, poate azi nu eram pe podiumul ăsta trist. lumea se grăbește cu “verde” dar uită că tranziția costă și oameni simpli plătesc nota, nu doar companiile; vedeam satelitu’ cum se aprindea iarna pe fereastră și acum mă gândesc la copii care poate nu vor avea aceleași amintiri calde. nu știu, probabil sunt nostalgic, poate prea sentimental, dar mă enervează că deciziile politice fac diferența între confort și frig la mine acasă.
Pai ce naiba, iarasi bataie de joc. statul plm nu face nimic: interconexiuni slabe, stocare ZERO, centrale vechi, tot pe improvizatii. deci ce sa facem? investim masiv in interconectari si baterii, retehnologizam repede centralele mari si punem reguli clare, nu schimbi legislatia azi, maine alta. da, costa, dar mai ieftin decat facturi uriase si panica. si opriti cu interventiile politice care zbarnaie toata piata. vezi sa nu…
of, iarăși prețuri care ne mănâncă liniștea… îmi aduc aminte cum vara când eram copil curentul părea ceva firesc, nu un lux. acum totul e calcul, planuri, interconectori, promisiuni… și noi stăm cu facturi care cresc și speranțe care se subțiază. părinții mei se uită la becuri ca la comoară, reduc tot ce pot, iar guvernanții vorbesc despre mini-reactoare ca și cum ar fi pastila magică — daaar nu e doar tehnologie, e politic, e timp pierdut, e investiții amânate de ani. poate dacă s-ar accelera stocarea și interconexiunile, poate am avea seri fără grija kilowatului, dar cine știe, probabil iar vorbim și iar așteptăm. trist, dar adevărat.