România a obținut un loc cu drepturi depline în Consiliul Executiv al UNESCO pentru mandatul 2025–2029, în urma votului desfășurat la Samarkand, Uzbekistan, cu ocazia celei de-a 43-a sesiuni a Conferinței Generale. Această revenire semnifică o reînscriere într-o tradiție diplomatică pe care țara a cultivat-o în diverse forme încă din perioada postbelică și până azi, într-un context în care multilateralismul și organismele globale sunt tot mai solicitate pentru gestionarea provocărilor transfrontaliere precum educația, conservarea patrimoniului și libertatea de exprimare.
Candidatura României a fost anunțată de ministrul Educației și Cercetării, prof. univ. dr. psih. Daniel David, care a solicitat sprijinul statelor membre la reuniunea Conferinței Generale din 1 noiembrie. Pe 7 noiembrie, România a obținut 135 de voturi și astfel a revenit în Consiliul Executiv după o absență de 14 ani. Această revenire indică mai mult continuitate decât surpriză; după mandatul la conducerea Conferinței Generale asigurat de ambasadorul Simona-Mirela Miculescu, capitalul de imagine și expertiza diplomatică au contat, iar alegerea reflectă și recunoașterea angajamentului național în domeniile promovate de UNESCO.
Calitatea de membru cu drepturi depline în Consiliul Executiv permite României să participe direct la elaborarea și punerea în aplicare a Programului de activități pentru 2026–2029 și la decizii strategice privind agenda globală în educație, știință, cultură și comunicare. În practică, aceasta se traduce prin susținerea unor politici concrete: dezvoltarea unei societăți bazate pe cunoaștere, reducerea decalajelor de incluziune digitală, promovarea culturii ca bun public și protejarea libertății de exprimare și siguranței jurnaliștilor. Aceste obiective nu sunt simple formule protocolare; ele devin proiecte, parteneriate și priorități bugetare pe care statele membre le pot modela din interiorul structurilor UNESCO.
Reîntoarcerea României la masa decizională deschide și posibilitatea valorificării experienței naționale în domenii multiculturale, educaționale și științifice. Printr-o participare activă, țara poate propune bune practici și se poate implica în inițiative pentru protejarea patrimoniului cultural, inovare în educație și știință sau promovarea unei comunicări responsabile și incluzive. De asemenea, statutul de membru facilitează accesul la platforme internaționale de colaborare și la finanțări pentru proiecte cu impact local, dar integrate într-un cadru global.
Votul de 135 de sufragii nu reprezintă doar o cifră; este și o recunoaștere a eforturilor diplomatice recente și a vizibilității câștigate prin activități la nivelul UNESCO, inclusiv prin președinția Conferinței Generale de către Simona-Mirela Miculescu. Totuși, mandatul în Consiliu vine cu responsabilități clare: contribuirea la definirea programelor pentru 2026–2029 și promovarea respectării dreptului internațional și a principiilor multilateralismului în toate inițiativele organizației.
Astfel de mandate pot părea uneori tehnice și birocratice, dar ele constituie mecanisme prin care priorități concrete ajung să primească finanțare și să fie implementate. România poate folosi această perioadă pentru a propune proiecte axate pe incluziunea digitală, protejarea patrimoniului sau siguranța jurnaliștilor, precum și pentru a schimba experiențe cu alte state membre. Implicarea deschide atât posibilitatea influențării agendei, cât și accesul la resurse și rețele relevante.
Mandatul în Consiliul Executiv implică o colaborare permanentă cu celelalte state membre și oferă o platformă pentru promovarea pragmatică a valorilor UNESCO. România ajunge astfel din nou într-un moment în care poate combina experiența diplomatică acumulată cu inițiative practice, pentru a susține politici în domeniile educației, științei, culturii și comunicării la scară globală.
Mandatul și numărul de voturi, 135, reflectă atât sprijinul diplomatic, cât și așteptările legate de contribuția concretă a României la agendele UNESCO pentru 2026–2029. Ce proiecte practice ar putea prioritiza România în următorii ani pentru a transforma aceste angajamente în rezultate concrete pentru comunități, școli și instituții culturale?
Fii primul care comentează