România ocupă poziția 27 din 33 în clasamentul infrastructurii de încărcare pentru vehicule electrice, conform ediției 2025 a studiului EV Charging Index realizat de Roland Berger, o scădere cu șapte locuri față de 2024. E important să reamintim că tranziția către mobilitatea electrică nu e o noutate; pe plan global a demarat în urmă cu aproape un deceniu, susținută de politici publice, investiții private și schimbări în comportament care s-au intensificat în ultimii ani. În țară, ritmul implementării e mixt: există progrese vizibile, dar și blocaje care explică scăderea scorului.
Potrivit raportului, România a obținut 42 de puncte din 100 în 2025, în scădere cu patru puncte față de vara lui 2024, când avea 46 de puncte și era pe locul 20. În termeni concreți, numărul de puncte de încărcare a urcat peste 4.500 în ultimul an, reprezentând o creștere de 33% față de anul precedent. Această extindere se datorează atât investițiilor private, cât și finanțărilor publice, inclusiv angajamentelor din Planul Național de Redresare și Reziliență. Un exemplu notabil este cel al celui mai mare hub de încărcare din România, deschis în mai 2025 pe autostrada A1, cu 34 de puncte de încărcare de până la 400 kW, gândit și pentru camioane electrice. Sună bine, nu? Totuși, raportul avertizează că ținta din RRP de 22.400 de puncte până în 2026 rămâne dificil de atins: la finalul lui 2024 doar circa 20% din plan fusese realizat, deci e nevoie de o accelerație substanțială.
Din perspectiva utilizatorilor, percepțiile sunt critice. Un sondaj în rândul șoferilor de vehicule electrice din România arată că doar 40% din încărcări se fac acasă, unul dintre cele mai mici procente din țările analizate, iar 38% dintre respondenți nu au acces deloc la un încărcător privat. Drept urmare, aproximativ 60% consideră rețeaua publică insuficientă, iar aproape jumătate se plâng că timpii de încărcare sunt prea mari. Paradoxal, interesul pentru achiziție rămâne ridicat: 75% dintre respondenți declară că tot sunt interesați de un vehicul electric pentru următoarea achiziție, atrași în principal de costurile mai mici de exploatare și întreținere. Așadar, problema nu e neapărat preferința, ci mai degrabă infrastructura și suportul public.
Piața din România a înregistrat însă o contracție clară în 2024 și în prima jumătate a lui 2025, influențată în mare măsură de modificările și întârzierile din programul Rabla Plus și de reducerea valorii voucherului de subvenție. După vânzări-record de peste 15.000 de vehicule complet electrice în 2023, piața a scăzut cu aproximativ o treime în 2024, până la aproximativ 10.000 de unități. Dacia a rămas lider de segment cu 3.263 de unități Spring vândute, deși acestea au scăzut cu aproape 50% față de anul anterior, iar Tesla a raportat o scădere de aproximativ 20%, până la 2.550 de unități. Raportul subliniază vulnerabilitatea segmentului la deciziile guvernamentale și la fluxul de finanțare, ceea ce arată că politicile publice au un rol mult mai important decât pare la prima vedere.
Comportamentele de utilizare în România au trăsături particulare: 37% dintre români raportează că parcurg sub 10.000 km pe an, cel mai mare procent din țările analizate și mult peste media globală de 20%. Motivele pentru care oamenii aleg vehicule electrice sunt în principal financiare: 60% menționează costuri reduse de utilizare și întreținere, 50% invocă protecția mediului, iar 30% iau în considerare autonomia și avantajele fiscale. La nivel mondial, clasamentul infrastructurii de încărcare e condus de China cu 77 de puncte din 100, urmată de Norvegia (76), SUA (71), Marea Britanie (69) și Germania (69), iar Europa oferă numeroase exemple de bune practici pe care România le poate adopta.
Raportul scoate în evidență tensiunea dintre ritmul investițiilor private și implementarea angajamentelor publice. Valoarea reală a creșterii numărului de puncte de încărcare depinde nu doar de cifre absolute, ci și de distribuție, accesibilitate și compatibilitate tehnică pentru diverse tipuri de vehicule. Exemplul hub-ului de pe A1 demonstrează că proiectele mari pot schimba percepția, dar ținta ambițioasă din RRP necesită o implementare mult mai rapidă pentru a atinge 22.400 de puncte până în 2026. În același timp, stimulentele financiare precum Rabla Plus au un impact imediat asupra pieței; reducerea subvențiilor s-a reflectat imediat în vânzări. Datele privind distanțele parcurse anual indică faptul că pentru mulți români vehiculul electric e fezabil, dar lipsa accesului la încărcare privată rămâne un obstacol major.
Raportul Roland Berger prezintă cifre clare: 42 de puncte pentru România în 2025, peste 4.500 de puncte de încărcare instalate, 22.400 obiectiv RRP pentru 2026, 75% dintre respondenți interesați de o viitoare achiziție și vânzări de circa 10.000 de vehicule electrice în 2024. Aceste date arată că discuția despre mobilitatea electrică în România nu e doar tehnologică, ci implică politici publice, modele de finanțare și modul în care infrastructura influențează decizia de cumpărare. O implementare coerentă ar însemna: mai multe stații în orașe, încărcătoare rapide pe coridoare și reguli clare pentru finanțări publice și concesiuni private. Care credeți că ar fi cea mai eficientă măsură pentru a accelera adoptarea vehiculelor electrice în România?
Fii primul care comentează