România revine în prim-planul industriei auto din Europa: în prima jumătate a anului a fabricat aproape 236.000 de autoturisme la uzinele Dacia și Ford, clasându-se pe locul șase în Uniunea Europeană. Această poziție vine după decenii în care continentul a dezvoltat o rețea extinsă de fabrici auto, de la marii producători germani până la unități din Europa Centrală care au devenit centre de producție pentru modele populare.
Conform datelor, cele aproape 236.000 de vehicule produse în România reprezintă aproape 4% din producția totală a UE în prima jumătate a anului. Per total, industria auto europeană a fabricat în această perioadă în jur de 5, 9 milioane de autoturisme, marcând o ușoară scădere de 2, 8% față de anul precedent. Germania rămâne net lider, cu aproximativ 2, 1 milioane de vehicule produse, urmată de Spania, cu peste 930.000 de unități. Cehia și Slovacia ocupă pozițiile trei și patru, Franța este pe cinci, iar România pe locul șase, alături de jucători consacrați și lanțuri de furnizori bine integrate în piață.
Totuși, producția din România a scăzut cu 6, 5% în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut. Motivele sunt diverse: cererea pentru anumite modele a scăzut, iar programul Rabla, care ar fi adus aproximativ 10.000 de unități în plus, a fost anulat. În acest context, declinul rămâne moderat, dar evidențiază vulnerabilitatea industriei la schimbările din piață și la politicile publice care afectează achizițiile.
Datele reconfirmă rolul esențial al uzinelor Dacia și Ford în economia industrială locală. Producția auto nu înseamnă doar cifre; implică lanțuri de aprovizionare, sute de furnizori locali, mii de locuri de muncă și fluxuri de export vitale pentru balanța comercială. Uneori o scădere de câteva procente în producție se traduce prin presiune asupra angajatorilor și furnizorilor, alteori este doar o ajustare temporară ca urmare a schimbărilor de model sau a unor politici punctuale.
Analiza pe regiuni arată o realitate cunoscută: centrele tradiționale, precum Germania și Spania, mențin volume ridicate, iar țările din Europa Centrală și de Est, inclusiv România, au avansat în ultimele decenii prin investiții strategice în capacitățile de producție. Această structură influențează și tipurile de modele produse aici, multe sunt destinate piețelor europene, iar deciziile privind motorizările și echipările reflectă cererea regională.
Datele privind producția, reducerea cererii pentru anumite modele și anularea programului Rabla conturează clar ideea că industria auto rămâne vitală pentru România, dar sensibilă la fluctuații pe termen scurt. Fiind un sector cu lanțuri complexe, orice schimbare de politică sau preferință a consumatorilor generează efecte care ajung până la furnizorii mici din țară. Este o lecție practică despre cât de interconectată este economia modernă: un program guvernamental sau o schimbare în preferințele de cumpărare pot modifica cifrele de producție cu zeci de mii.
Privind cifra concretă de aproape 236.000 de mașini și impactul estimat de 10.000 de unități ce ar fi venit din programul Rabla, devine evident cât de mult pot influența deciziile administrative poziția unei țări în ierarhia europeană. Cum crezi că ar trebui găsit echilibrul între susținerea industriei auto și politicile publice legate de mediu și consum?
Fii primul care comentează