Expoziția „RomânIa. Reprezentarea identitară a portului popular în artă” aduce la parterul Galeriei Naționale a Muzeului Național de Artă al României o colecție amplă despre modul în care ia și portul popular au fost folosite, de-a lungul timpului, ca simbol identitar, politic și cultural. Curatoriată de Erwin Kessler împreună cu Judit Balint, Mălina Conțu, Alina Petrescu, Emanuela Cernea și Costina Anghel, expoziția este deschisă între 21 noiembrie și 8 februarie 2026 și reunește lucrări din muzee din Franța, Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria și România, precum și din colecții private și lucrări ale artiștilor contemporani.
De secole, fie din războaiele țesute ale satului, fie din vitrinele modei urbane, ia a devenit un reper vizual puternic. Expoziția ilustrează cum acest obiect vestimentar a fost reprezentat în pictură, sculptură, grafică, fotografie, instalație, film, muzică, modă, timbre, cărți, albume, manuale școlare și chiar pe bancnote. Sunt reunite peste 320 de piese, cea mai amplă selecție pe această temă expusă vreodată într-un muzeu românesc, ceea ce transformă vizita într-o călătorie în timp prin multiplele fețe ale iei.
Printre lucrările-cheie se numără La Blouse Roumaine de Henri Matisse, din colecția Centre Pompidou din Paris, care părăsește Franța pentru prima oară și este împrumutată excepțional către MNAR. Matisse a integrat ia în registrul estetic al modernității, iar prezența acestei lucrări funcționează ca o oglindă: arată transferul simbolului popular din sfera identitară în cea estetică, influențând tendințe precum Pop-art și, ulterior, industria modei. Expoziția abordează atât dimensiunea comercială, cât și dezbaterile privind aproprierea culturală.
Organizatorii subliniază că expoziția nu promovează nicio ideologie; este o analiză vizuală și istorică a modului în care costumul popular, în special ia, a fost utilizat ca instrument de agregare socială, promovare politică și imagine publică. Istoria vizuală expusă pornește din reprezentările secolului XVI și parcurge secolul XIX, perioadă în care portretistica și fotografia au început să valorifice costumul popular în discursuri naționale. Sunt evocate lucrări ale unor artişti precum Constantin Lecca, Carol Popp de Szathmari, Constantin Daniel Rosenthal și Nicolae Grigorescu, dar și campanii vizuale care au consolidat imaginea familiei regale purtând costume populare, de la regina Elisabeta la regina Maria.
Expoziția urmărește modul în care imaginea iei a fost reconfigurată în diverse epoci: interbelic, avangardă, realism socialist și perioada comunistă, apoi în discursurile neo-ortodoxiste din anii ’80 și în intervențiile artei critice contemporane. După 1990, ia a rămas un simbol refolosit politic și mediatic; expoziția documentează atât utilizările inspirate, cât și excesele de comunicare care au fixat ia într-un rol de marcă identitară imuabilă.
Contextul istoric este pus în contrast cu vestimentația cotidiană din diverse epoci: de la costumele „nemțești” ale burgheziei la hainele aristocrației influențate de moda franceză, de la uniforme militare la moda comunistă și, în final, la diversitatea post-1989. Astfel se evidențiază transformarea iei dintr-un obiect de zi cu zi într-un model trans-istoric și ideologic, cu avantaje și riscuri pe care expoziția le face vizibile pentru a stimula reflecția și creația. Pe lângă piesele din patrimoniul MNAR, expoziția include obiecte împrumutate de la 30 de muzee și instituții partenere, precum Centre Pompidou, Fondation Louis Vuitton, Muzeul Național de Artă al Moldovei din Chișinău, Galeria Națională din Sofia, Muzeul de Artă Galagan din Ucraina, și numeroase muzee din România, plus colecții private și lucrări contemporane.
Un exemplu contemporan prezentat este ChupaIa, un obiect textil realizat în 2020 de Cătălin Rulea, care face parte din selecție și ilustrează dialogul dintre tradiție și experiment. Expoziția propune și un registru participativ: vor avea loc simpozioane, dezbateri, concerte, proiecții de filme și ateliere practice. Vizitatorii pot accede la un spațiu-lounge dedicat broderiei, desenului și fotografiei, unde își pot testa abilitățile la cusut sau pot participa la ateliere de weekend, o ocazie de a percepe ia nu doar ca imagine, ci ca meșteșug viu.
Expoziția și catalogul care o însoțesc documentează în detaliu modul în care costumul popular a fost folosit în formarea și transmiterea discursurilor identitare, de la origini până în prezent. Materialele expuse includ picturi, desene animate, manuale școlare, afișe, vaze, timbre, cărți de joc, filme și multe altele, fiecare contribuind la un portret complex al procesului prin care un element vestimentar a devenit simbol politic și cultural.
O piesă notabilă este fotografia La Blouse Roumaine de Matisse, donată statului francez în 1953 și păstrată la Centre Pompidou, care servește aici drept reper în discuția despre tranziția iei din sfera populară în cea artistică și comercială. Expoziția pune accent pe clarificarea diferențelor dintre imaginea proiectată a iei și realitățile vestimentației cotidiene din diverse epoci, evidențiind atât utilizările sincere, cât și instrumentalizările politice.
Vizita devine astfel o lecție vizuală despre cum un obiect aparent simplu poate căpăta multiple valențe: estetice, identitare, politice și comerciale. Publicul are ocazia să vadă nu doar piese istorice, ci și lucrări contemporane care ridică întrebări despre autenticitate, proprietate culturală și modul în care memoria colectivă este construită vizual.
Catalogul expoziției completează vizitarea prin contexte, eseuri și documentare asupra pieselor și surselor. Evenimentele conexe, dezbateri, simpozioane, concerte și proiecții de filme, vor crea spații de dialog între cercetători, artiști și public, iar atelierul-lounge transformă muzeul într-un loc în care tradiția poate fi exersată direct.
Matisse și alți autori din expoziție demonstrează că ia românească a circulat dincolo de granițe, influențând moda și arta internațională și generând dezbateri despre apropriere culturală. Expoziția își propune să arate nu doar un parcurs istoric, ci și implicațiile contemporane: cum a devenit ia un instrument de imagine, ce câștigă și ce pierde o comunitate atunci când simbolurile ei sunt reutilizate în contexte comerciale sau politice, și ce înseamnă astăzi să reintegram tradiția cu responsabilitate.
RomânIa oferă prilejul de a revedea nume, imagini și artefacte, de la picturi și fotografii la timbre și filme, care împreună construiesc o poveste despre identitate. Întrebarea pe care o lasă deschisă expoziția pentru vizitator rămâne: cât de pregătită este societatea noastră să distingă între respectul pentru tradiție și folosirea ei ca etichetă politică sau comercială? Ce părere ai despre modul în care ia a fost utilizată în artă și politică de-a lungul timpului?
Fii primul care comentează