Un profesor de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a analizat hărți satelitare și spune că, în ultimii 25 de ani, România a pierdut o suprafață considerabilă de pădure. Studiul, bazat pe imagini oferite de platforme care monitorizează starea pădurilor la nivel global, arată că exploatarea forestieră este principala cauză a acestor pierderi.
Datele indică peste 453.000 de hectare de păduri dispărute în ultimele două decenii și jumătate, adică aproape 6% din suprafața împădurită în anul 2000. Cele mai afectate zone sunt Munții Apuseni, Carpații Orientali și vestul Carpaților Meridionali. Partea bună, dacă putem spune așa, e că au existat și replantări: în aceeași perioadă au fost refăcute aproximativ 224.000 de hectare, dar acest volum nu compensează pierderea totală.
Raportul Comisiei Europene pentru România din 2025 completează tabloul: suprafața împădurită din țară a scăzut semnificativ în ultimul secol și rămâne sub media Uniunii Europene. Cauzele invocate includ tăierile ilegale și starea precară a fondului forestier, adică nu e doar problema că se taie, ci și că multe păduri nu sunt întreținute cum trebuie.
Rezultatul: mai puține păduri în zone montane importante și un dezechilibru între ceea ce am pierdut și ceea ce am replantat. Este o situație cu implicații pe termen lung, de la biodiversitate la protecția solului și a resurselor de apă. Cum crezi că ar trebui gestionată problema tăierilor și refacerii pădurilor în România?
Aoleu, nu-mi prea place cum se duc pădurile noastre, și nu doar din cauza tăierilor — mai contează și proprietatea fragmentată, lipsa pădurilor vetuste protejate și politica pro-lemn ieftin care lasă pe dinafară managementul sustenabil; știu că în alte țări UE au introdus audituri independente în lanțul de aprovizionare cu lemn și sisteme de trasabilitate obligatoare (blockchain la nivel pilot în unele regiuni) care reduc tăierile ilegale, poate ar fi util și la noi.
Daaar, replantările masive nu înseamnă automat refacere ecologică — dacă se pun monoculturi de rășinoase pe pante unde erau foioase, biodiversitatea și protecția solului tot scad; deci refacere trebuie gândită pe specii native, conectivitate între păduri și cu implicarea comunităților locale, nu doar plantat “câteva sute de mii de puieți” și gata.
Sper totuși că raportele astea vor forța măsuri concrete: transparentizare a exploatărilor, sancțiuni reale, programe de refacere pe termen lung și fonduri UE direcționate spre restaurare ecologică, nu doar compensare cosmetică — vezi să nu, altfel pierdem ce ne trebuie la furtunile viitoare.