Australia a acordat unele dintre cele mai mari despăgubiri din istoria sa, după ce un sistem automatizat de verificare a prestațiilor sociale a pus sute de mii de oameni în situații disperate. Povestea Robodebt, un mecanism bazat pe un algoritm care a calculat eronat veniturile și a cerut rambursări pentru datorii care, adesea, nu existau, a fost anchetată, contestată și, în cele din urmă, compensată financiar de stat.
În perioada guvernării conservatoare conduse de Scott Morrison, între 2016 și 2019, autoritățile au utilizat un program care făcea medii ale veniturilor bilunare pentru a determina dacă beneficiarii de ajutoare sociale primiseră plăți în exces. Metoda părea eficientă pe hârtie, dar a generat rezultate greșite în practică, mai ales pentru cei cu joburi cu ore variabile. Din cauza acestor calcule defectuoase, peste 440.000 de persoane au fost vizate, mulți dintre ei printre cei mai săraci din țară. Investigațiile ulterioare au scos la iveală consecințe grave: dosare ruinătoare, falimente, divorțuri și probleme de sănătate mintală ireversibile. Ancheta publică de rang înalt a sugerat chiar că schemele au contribuit la cel puțin trei sinucideri. Pare o poveste despre eficiență tehnologică care a ignorat complet oamenii.
În 2020, o acțiune colectivă a obținut deja 1, 8 miliarde de dolari australieni în despăgubiri, sumă menită să anuleze datoriile create eronat și să returneze banii plătiți de victime. Totuși, au apărut documente care arătau că oficiali de rang înalt ai fostului guvern știau că schema era ilegală și totuși au continuat. Astfel, avocații celor afectați au cerut compensații suplimentare, invocând abuzuri în exercitarea funcției publice.
Guvernul laburist a decis să răspundă acestor cereri: joi s-a anunțat o despăgubire adițională de 475 de milioane de dolari australieni, destinată să compenseze prejudiciile produse de ceea ce a fost numit Robodebt ilegal și imoral. La aceasta se adaugă 13, 5 milioane pentru cheltuieli judiciare și până la 60 de milioane pentru administrarea schemei de compensare. Sumele duc pachetul la aproximativ 2, 4 miliarde de dolari: 1, 76 miliarde reprezentând datoriile anulate și sumele returnate celor care plătiseră eronat, plus alte sume pentru despăgubiri și costuri administrative. Ceea ce pornea ca o intenție de economisire estimată la 1, 7 miliarde s-a transformat într-un cost mult mai mare, o lecție despre cât de scumpă poate fi o eroare sistemică.
Reacțiile au fost diverse, dar ferme: ministrul justiției Michelle Rowland a afirmat că este lucrul corect și echitabil pentru miile de australieni afectați, iar avocații acțiunii colective au descris suma suplimentară ca o recunoaștere a suferinței victimelor. Pentru unii afectați, precum Felicity Button, vestea a fost una dulce-amară; banii nu pot repara decese, destrămări sau probleme de sănătate mintală cauzate de presiunea acuzațiilor eronate. Peter Gordon, avocat al reclamanților, a subliniat necesitatea responsabilizării statului și rolul legii ca limită a puterii executive.
Comisia regală care a investigat cazul, cea mai puternică formă de anchetă publică din Australia, a scos la lumină sute de documente și a demonstrat că algoritmul folosit era fundamentat greșit. Metoda de calcul a mediei bilunare nu a luat în considerare angajările atipice sau variațiile săptămânale, generând erori frecvente. Mai grav, au apărut dovezi că proiectarea și întreținerea schemei au fost efectuate știind de ilegalitățile inerente, ceea ce a alimentat cererile pentru compensații suplimentare pe motiv de abuz în funcție publică.
Suma anunțată joi se adaugă pachetelor acordate anterior: cele 475 de milioane vin peste cei 112 milioane alocați în 2020, rezultând 587 milioane doar pentru compensațiile directe suplimentare la acea dată. Din perspectivă istorică, înainte de acest caz, cea mai mare plată pentru despăgubiri fusese de 500 de milioane de dolari, acordată supraviețuitorilor incendiilor catastrofale din Victoria din 2009, eveniment care a provocat 173 de victime.
Acest episod pune în evidență două teme importante: întâlnirea dintre tehnologie și administrație și responsabilitatea publică. Utilizarea algoritmilor în servicii esențiale poate aduce eficiență, dar și riscuri serioase dacă nu există verificări umane, transparență și responsabilitate clară. România și alte țări care digitalizează servicii sociale pot învăța din acest caz că economiile pe hârtie se pot transforma în costuri umane și financiare dacă sistemele automatizate nu sunt supravegheate corespunzător. La urma urmei, algoritmii sunt la fel de buni ca datele și ca deciziile umane care îi proiectează și îi gestionează.
Robodebt și cifrele sale, 440.000 de persoane afectate, 1, 8 miliarde inițial, apoi aproximativ 2, 4 miliarde în total, trimit un mesaj clar că transparența și controlul democratic asupra instrumentelor digitale nu sunt opțiuni. Crearea unui mecanism solid de verificare, drepturi clare pentru beneficiari și responsabilitate juridică pentru deciziile administrative ar trebui să fie priorități la introducerea soluțiilor automate în domeniul social. Cum vezi tu linia dintre eficiență și protecția drepturilor cetățenilor pe măsură ce serviciile publice devin tot mai automatizate?
asta e o joaca periculoasa. un program care “face economie” si ruineaza oameni. si statul plateste acum miliarde. daaa, bani pt cei afectati, dar cine plateste viata rupta? cine plateste sinuciderile? si aia 440k oameni… pare o gluma proasta. mi se pare clar ca au stiut de la inceput si au mers inainte. nu e doar o eroare tehnica, e abuz de putere. ar trebui inchisi toti cei vinovati administrativ, sa raspunda personal. si invatamantul ala de “algoritmi” sa fie reglementat serios, cu verificari umane, nu doar cod scris de niste pr. care vor rapoarte. ca sa vezi, economisiri pe hartie costa dublu in realitate. nu e vina sistemului, e vina celor care l-au folosit fara scrupule.