Rusia discută posibilitatea construirii unei centrale nucleare în Niger, un stat din Sahel bogat în uraniu, dar care importă cea mai mare parte a energiei electrice. Propunerea face parte dintr-un joc geopolitic mai amplu al Moscovei, care încearcă să câștige influență în fața țărilor occidentale după încheierea relațiilor dintre Niamey și Paris.
Până acum, Niger a exportat în principal uraniul brut către Franța pentru prelucrare. Legăturile cu fosta putere colonială s-au slăbit odată cu naționalizarea operațiunii miniere a grupului francez Orano în iunie, eveniment care i-a deschis Moscovei oportunitatea de a propune un nou parteneriat. Discuțiile între Rosatom, corporația de stat rusă, și autoritățile nigeriene vizează nu doar extracția, ci și generarea de energie și aplicații medicale, cu accent pe formarea de expertiză locală. Dacă s-ar realiza, ar fi primul proiect nuclear din Africa de Vest, deși drumul până acolo e lung și plin de incertitudini.
Ruptura cu Franța are rădăcini adânci. Timp de peste 50 de ani, Orano (fost Areva) a extras uraniu în Niger pentru a alimenta sectorul nuclear francez. Deși Orano și-a diversificat aprovizionarea la nivel global, legătura cu Nigerul a rămas importantă politic și economic. Însă Franța nu a transferat tehnologie pentru producerea energiei nucleare pe loc, astfel că Niamey a continuat să depindă de cărbune și de importuri de electricitate din Nigeria. În acest context, oferta rusă, chiar dacă în mare parte simbolică pentru moment, răspunde frustrărilor locale legate de statutul de simplu furnizor de materie primă.
Oficialii ruși au vorbit despre construirea unui sistem complet pentru dezvoltarea energiei atomice pașnice în Niger. Rămâne însă clar că motivațiile Rusiei nu sunt pur filantropice: proiectele atrag beneficii economice și slujesc strategiei de reducere a influenței occidentale în Sahel. Printre țintele posibile se numără și mina Imouraren, unul dintre cele mai mari zăcăminte de uraniu din lume, a cărei dezvoltare fusese blocată anterior și relansată abia în 2023, pentru ca apoi junta militară să anuleze drepturile Orano.
Controlul unor astfel de resurse ar întări deja semnificativ poziția Rusiei pe piața globală a uraniului, mai ales într-un moment în care energia nucleară revine în discuție ca soluție pentru reducerea emisiilor. La Arlit există până la 1.400 de tone de concentrat semiprocesat care nu au putut fi exportate după tensiunile politice; Rusia ar putea avea acum posibilitatea să le achiziționeze la prețuri favorabile. Anterior, și China sau chiar Iranul au fost menționate în legătură cu aceste stocuri, ceea ce arată cât de disputate pot deveni astfel de resurse.
Persistă însă numeroase întrebări tehnice, economice și de securitate. Construirea unei centrale nucleare cere investiții uriașe, infrastructură stabilă și mult timp; proiectul este costisitor și depinde de consumul industrial și casnic capabil să susțină prețul energiei produse. Mai întâi de toate, există riscul securitar: regiunea Sahel este afectată de grupuri armate, iar zone întinse din Mali, Burkina Faso și vestul Nigerului sunt slab controlate de stat. Protejarea unei astfel de instalații în acest context ar fi o provocare majoră.
Pe de altă parte, măsurile adoptate de guvernele militare din regiune, care urmăresc să păstreze mai multă valoare adăugată la nivel local, explică o parte din decizii. Mali și Burkina Faso au impus reguli care cer partenerilor străini să ofere roluri mai mari firmelor locale și să rafineze o parte din producție pe plan intern. Nigerul a mers mai departe, naționalizând operațiunile Orano și reținând la un moment dat directori ai companiei. Directorul Orano în Niger este reținut din luna mai, fără acuzații formulate public, iar autoritățile militare acuză compania că s-a îmbogățit pe seama resurselor nigeriene.
Toate aceste mișcări arată o schimbare în percepția locala: se dorește mai mult control și beneficii economice directe. Propunerea Rusiei pentru un parteneriat nuclear se înscrie în această dinamică, chiar dacă realizarea ei rămâne incertă. Practic, Moscova a înțeles starea de spirit politică din Niamey și a oferit o poveste alternativă la modelul francofon, indiferent dacă planurile vor merge prea departe sau nu.
Tu ce părere ai: are Nigerul șanse reale să dezvolte energia nucleară în condițiile actuale regionale și economice?
nu prea cred, e mult teatru diplomatic; Rusia vrea influenta și resurse, dar infrastructura, securitatea si banii lipsesc, iar junta poate vinde iluzii; oricum stai să vezi ce prețuri cer 😒