Pe ecranele mici de pe tot globul, posturile TV își pun la punct grila pentru noaptea dintre ani: de la studiourile elegante din Paris și piețele aglomerate din New York sau Moscova, până la plajele din Rio sau podurile iluminate din Sydney, televiziunea rămâne liantul care adună publicul pentru trecerea în noul an. Evoluția acestor transmisii pornește de la simple emisiuni de divertisment și mesaje oficiale, trece prin spectacolul sovietic Goluboi Ogonek sau sketch-ul britanic Dinner for One și ajunge la difuzarea globală a focurilor de artificii moderne, un parcurs care oglindește transformările sociale, politice și tehnologice ale regiunilor.
Tradițiile TV de Revelion au luat forme diferite: Dinner for One, o comedie britanică alb-negru, a devenit în Germania un obicei anual din 1963, retransmis constant și intrat adesea în cultura populară. În Est, emisiunea Micul foc albastru, Goluboi Ogonek, a unit generații prin varietăți muzicale și apariții ale unor eroi ai vremii; după prăbușirea URSS formatul a supraviețuit, deși unele ediții recente au fost influențate de contextul politic. În perioada comunistă, și în România Revelionul TV includea scheciuri cu Toma Caragiu, Amza Pellea sau Dem Rădulescu, iar mesajul conducătorului era un moment programatic care, în forme democratice, a migrat în multe țări ce păstrează astăzi obiceiul discursului oficial.
Modelul japonez e diferit: Kōhaku Uta Gassen de la NHK, un concert-competitiv între roșii și albi, e urmărit tradițional de o cotă uriașă din populație și rămâne un reper național. Coreea de Sud încheie anul cu festivaluri K-pop împărțite între marile rețele, iar China centrează marele spectacol pe Gala Festivalului de Primăvară, semn că 31 decembrie nu are aceeași importanță peste tot în Asia. India jonglează între gale Bollywood, retrospective și maratoane de filme pentru un public divers, iar țările din Asia de Sud-Est îmbină influențe occidentale cu obiceiuri locale și concerte în mall-uri sau piețe.
Modelul american a fixat imaginea Times Square: Dick Clark a lansat New Year’s Rockin’ Eve, emisiunea evoluând sub Ryan Seacrest până la un format-maraton cu legături din Los Angeles, Chicago sau Las Vegas; edițiile recente au atras audiențe de zeci de milioane aproape de miezul nopții. America de Nord tratează Revelionul mai mult ca divertisment laic, fără mesaje prezidențiale obligatorii, punând accent pe concerte și pe momentul în care globul de cristal coboară în Manhattan.
Europa de Vest preferă show-uri strălucitoare, adesea filmate în decoruri cu valoare istorică: La Grande Soirée du 31 de pe France 2 sau L’Anno che verrà la RAI combină music-hall, nume cunoscute și momente live din orașe emblematice. Francezii au investit în producții ample; o ediție filmată la Fontainebleau a raportat un buget declarat de circa 800.000 €. Germania are, pe de o parte, ritualul Dinner for One și, pe de altă parte, petreceri publice mari precum fostul eveniment ZDF la Poarta Brandenburg; pentru Revelionul 2025/2026 ZDF mută spectacolul la Hamburg din motive de finanțare locală. În Spania televiziunile transmit secundă cu secundă cele 12 campanadas din Puerta del Sol, iar prezentatorii conduc ritualul strugurilor, exemplu de împletire între obiceiuri și televizune.
Europa de Est păstrează un ton nostalgico-local: varietăți muzicale, momente de umor cu aluzii politice și inserții folclorice. În România, TVR continuă tradiția revelioanelor din 1957; pentru Revelion 2026 anunță o ediție specială dedicată celor 70 de ani de televiziune, cu peste 100 de vedete reunite sub conceptul „Împreună la puterea 70”, gazda fiind Dan Badea. Pe piața privată, Antena 1 a construit audiențe mari în jurul lui Dan Negru, considerat adesea regele Revelioanelor, iar în ultimii ani Pro TV a câștigat bătălia audiențelor la trecerea în 2025, având aproape 2, 4 milioane de telespectatori la miezul nopții, realizare obținută prin adaptarea formatului la gusturile tinerilor și prin includerea unor nume în vogă. Mutările de vedete între posturi, exclusivitățile impuse artiștilor și fragmentarea pieței au devenit teme frecvente în discuțiile despre producțiile de Revelion, reflectând concurența acerbă dintre canale.
Balcanii și America Latină accentuează muzica locală și participarea publicului: Serbia propune maratoane muzicale cu staruri legendare, Bulgaria îmbină folclorul cu popul modern, iar Brazilia transformă Copacabana într-un imens spectacol transmis live, Show da Virada a trecut de la format preînregistrat la transmisii directe de pe plajă pentru a surprinde energia mulțimii și artificiile care atrag milioane. În Mexic, Televisa și TV Azteca păstrează tradițiile muzicale și obiceiul celor 12 struguri importat din Spania, în timp ce Argentina și Chile preferă concerte în porturi sau colaje cu urările telespectatorilor.
Australia și Noua Zeelandă sunt printre primele mari țări care intră în Anul Nou din cauza fusului orar, iar focurile de artificii de la Sydney au devenit un brand recunoscut mondial. ABC transformă seara într-un festival muzical transmis internațional, cu artiști locali și invitați din străinătate. Africa oferă o mare diversitate: în Africa de Sud show-uri precum Come Duze au adus DJ și vedete locale în studiouri festive, în Nigeria Revelionul este deseori legat de servicii religioase crossover sau de concerte urbane, iar în multe state feed-urile internaționale completează oferta locală când lipsesc resursele pentru producții ample.
Formatul emisiunilor de Revelion s-a diversificat, dar categoriile dominante rămân similare: varietăți muzicale, segmente de umor și satiră, retrospective sau gale de premii, transmisiuni live din piețele centrale și inserții cu tradiții locale. Ele îndeplinesc trei roluri clare: oferă divertisment, creează sentimentul de comunitate la trecerea dintre ani și păstrează sau adaptează obiceiuri culturale, de la Plugușorul și Capra din programele românești până la bătăile templelor japoneze difuzate după Kōhaku. Peisajul televiziunii de Revelion reflectă astfel identitatea fiecărei regiuni: nostalgie în Est, spectacol în Vest, performanță organizată în Asia de Est, strălucire Bollywood în India, ritm și dans în America Latină.
Pornind de la exemple concrete din text, Kōhaku Uta Gassen ilustrează clar cum o emisiune poate deveni simbol național. Această stabilitate culturală contrastează cu dinamica audiențelor din Occident, unde tradiția se reinventează anual, iar emisiuni precum New Year’s Rockin’ Eve sau L’Anno che verrà profită de vedete și decoruri memorabile. Televiziunea rămâne un spațiu de întâlnire între generații și un instrument care mediază între tradiție și inovație, iar schimbările de format sau de gazde arată că publicul caută în același timp confortul ritualului și senzația de noutate spectaculoasă. Ce program de Revelion ți-a rămas în minte din ultimii ani și de ce?
Via (text și foto): HD Satelit
Fii primul care comentează