Când autorităţile ucrainene au pus în aplicare decretul, anunţul a vizat trei persoane despre care s-a confirmat că deţin şi cetăţenie rusă: primarul Odessei Hennadiy Trukhanov, balerinul Serhii Polunin şi fostul politician Oleg Ţariov. Informaţia a fost făcută publică de Volodimir Zelenski pe X, iar surse judiciare citate de The Kyiv Independent au specificat numele celor incluşi în decizie.
Situaţia lui Hennadiy Trukhanov nu este una nouă; speculaţiile privind legăturile sale cu Rusia datează încă din 2014, când jurnalişti ucraineni au publicat documente care sugerau existenţa unui paşaport rusesc. Un tribunal rus din 2017 ar fi anulat acel paşaport, invocând nereguli procedurale, însă în 2018 anchetele jurnalistice au readus în discuţie copii ale documentului ce confirmau existenţa sa. În 2024, activistul Serhii Sternenko a prezentat noi probe care ar indica că Trukhanov ar fi continuat să deţină cetăţenie rusă. Toate acestea au alimentat, ani la rând, îngrijorări în privinţa riscurilor pentru securitatea naţională şi a încrederii publice atunci când un primar are cetăţenie dublă. O petiţie online care cerea retragerea cetăţeniei lui Trukhanov a strâns peste 25.000 de semnături cu doar o zi înainte de semnarea decretului.
Dintre cei trei vizaţi, Hennadiy Trukhanov rămâne singurul care locuieşte în Ucraina. Serhii Polunin, cunoscut pe plan internaţional pentru cariera sa în balet, şi fostul politician Oleg Ţariov trăiesc în Rusia şi au făcut declaraţii publice de susţinere a acelei ţări. Retragerea cetăţeniei are loc într-un moment sensibil: decizia a fost luată la scurt timp după inundaţiile din septembrie care au afectat Odesa şi au provocat moartea a cel puţin 10 persoane, un context în care stabilitatea şi responsabilitatea administraţiei locale sunt intens analizate de opinia publică.
Măsura legală de retragere a cetăţeniei are consecinţe administrative şi politice. Pentru un primar care conduce un port important şi un oraş cu mii de locuitori, astfel de acuzaţii şi proceduri pot influenţa percepţia publică, funcţionarea instituţiilor locale şi relaţiile cu partenerii externi. Cazul scoate în evidenţă tensiunea dintre investigaţiile jurnalistice, activismul civic şi deciziile statului privind cetăţenia, precum şi dificultatea de a demonstra şi gestiona situaţii în care documentele emise într-o altă jurisdicţie sunt contestate sau declarate invalide.
Anunţul referitor la Polunin şi Ţariov survine pe fondul unor gesturi publice ale celor doi faţă de Rusia, iar prezenţa lor fizică în Federaţie complică aplicarea şi urmărirea efectivă a oricăror măsuri legale iniţiate din Ucraina. În cazul lui Trukhanov, fiind încă prezent pe teritoriul ucrainean, efectele imediate ale decretului se văd mai clar din punct de vedere politic şi administrativ.
Retragerea cetăţeniei, atunci când se bazează pe probe provenite din investigaţii jurnalistice şi sesizări publice, pune întrebări practice: ce probe sunt considerate suficiente, cum se verifică documentele emise în alte state şi ce mecanisme sunt disponibile pentru contestare sau pentru restabilirea statutului după revocare. În plus, astfel de cazuri pot deveni subiect de dezbatere publică, contribuind la mobilizarea cetăţenilor, aşa cum s-a observat în cazul petiţiei care a tensionat discuţiile înainte de decret.
Această situaţie reflectă tensiuni mai largi între necesitatea securităţii naţionale şi drepturile individuale, într-un context geopolitic încă marcat de tensiune. Retragerea cetăţeniei unor figuri publice ridică întrebări despre transparenţa procedurilor, rolul mass-mediei în expunerea problemelor şi despre modul în care autorităţile gestionează cazurile ce implică cetăţeni cu legături în alte state. Evoluţia administrativă şi legală a situaţiei lui Trukhanov rămâne de urmărit, la fel ca reacţiile publice şi politice din Ucraina.
Hennadiy Trukhanov este numele central în acest dosar, iar decizia lui Zelenski de a semna decretul deschide o discuţie despre cetăţenie, responsabilitate publică şi mecanismele statului de verificare a identităţii şi loialităţii oficialilor. Ce părere ai despre modul în care statul ar trebui să gestioneze cazuri similare, când dovezile provin din investigaţii jurnalistice şi din presiune publică?
Fii primul care comentează