Pentru cei care apreciază aromele tradiționale românești și vor să le conserve pentru iarnă, rețeta clasică de castraveți murați în saramură se bazează pe tehnică, răbdare și ingrediente corecte. De la borcanele din cămară ale bunicilor până la mesele de weekend din diaspora, prepararea murăturilor leagă direct vara de sezonul rece, iar metoda descrisă aici e destinată conservării pe termen lung, nu covăsirii rapide de vară.
Castraveții pentru murat trebuie să fie mici, fermi și fără urme de deteriorare. Sarea recomandată e sarea grunjoasă, neiodată; folosiți-o cântărită, nu la ochi: 20 g de sare pentru fiecare litru de apă. Aromele clasice nu lipsesc: hrean, usturoi, mărar uscat, boabe de muștar, piper și foi de dafin, eventual un ardei iute pentru puțină iuțeală. Dacă nu găsiți toate ingredientele în supermarket, magazinele românești din străinătate, așa cum am observat eu în Spania, au, de regulă, ce trebuie, un mic sfat util pentru cei din diasporă care caută gustul de-acasă.
Lista de ingrediente pentru aproximativ două borcane mari sau mai multe mici cuprinde 2 kg de castraveți mici, o legătură de mărar uscat, o rădăcină de hrean, 4–5 căței de usturoi, boabe de muștar, piper, foi de dafin și, dacă doriți, un ardei iute. Cantitatea de lichid este de 2 litri de apă cu 40 g sare grunjoasă, adică 20 g pe litru. Măsurile sunt exacte deoarece fermentarea și păstrarea depind mult de concentrația soluției saline.
Începeți prin curățarea hreanului și tăierea acestuia în fâșii lungi, subțiri, de grosimea degetului mic. Spălați bine castraveții; pe fundul borcanului puneți două fire de mărar, apoi așezați castraveții cât mai strâns pentru a încăpea cât mai mulți. Alternați straturile cu bucăți de hrean, căței de usturoi zdrobiți sau întregi, boabe de muștar, piper și ardei iute, dacă folosiți. La final, puneți deasupra încă câteva fire de mărar, astfel încât să preseze ușor castraveții și să rămână toți sub nivelul borcanului.
Fierbeți 2 litri de apă și dizolvați în ea 40 g de sare grunjoasă. Turnați saramura caldă peste castraveți, având grijă să plasați lama unui cuțit între borcan și o suprafață rece dacă borcanul este foarte rece, asta previne șocul termic și eventualele fisuri ale sticlei. După umplere, închideți bine borcanul cu capacul și depozitați-l într-un loc răcoros, ferit de soare și umezeală; fermentarea lentă la temperaturi scăzute va asigura păstrarea pe termen lung, spre deosebire de covăsirea de vară, făcută în borcane deschise și la soare.
Rețeta e simplă, dar munca dinainte, selecția castraveților, cântărirea sării, aranjarea ingredientelor în borcan, face diferența între o murătură care se păstrează bine și gustul care amintește de borșurile și mesele de acasă. Procedura îmbină practici populare cu reguli practice: sare neiodată, proporții exacte, presiune ușoară cu mărarul și depozitare la rece. Pentru cei care locuiesc departe, mențiunea despre magazinele românești din străinătate e utilă pentru a găsi ingrediente autentice.
Foto G4Food evocă imaginea finală: borcane bine închise, aranjate în cămară. Procedura nu e complicată, dar cere atenție la detalii: mărimea castraveților, tipul de sare și ordinea condimentelor în borcan influențează textura și aroma finală. Dacă vreți murături care să reziste pe tot parcursul iernii, respectați proporția sare-apă, folosiți recipiente etanșe și păstrați borcanele la temperaturi joase.
Rețeta exemplificativă, cu 2 kg castraveți și 2 litri de apă cu 40 g sare, ilustrează conservarea tradițională; combinația de hrean, usturoi și mărar rămâne reperul gustului românesc. Practica rămâne cea mai bună metodă de învățare: experimentați mici ajustări ale condimentelor, dar păstrați raportul sare-apă pentru siguranță. Vă tentează să pregătiți câteva borcane pentru iarnă?
Fii primul care comentează