E clar cine, ce și unde: conducerea unor companii de stat din România încasează salarii foarte mari, în special în sectoarele energiei și transporturilor, conform datelor publicate în octombrie 2025. Problema nu e doar de natură numerică, vizează diferențele între veniturile din sectorul public și cele din privat și modul în care sunt gestionate resursele provenite din bani publici.
De-a lungul istoriei recente au existat constant întrebări legate de remunerația celor care administrează active publice: de la managerii căilor ferate și ai centralelor electrice până la conducătorii aeroporturilor, al căror rol este esențial, dar și atent urmărit de public. În contextul actual, marcat de presiuni economice, cifrele ies la iveală și stârnesc polemici: doi directori de la Romgaz primește fiecare peste 3 milioane de lei brut pe an, adică aproape 250.000 de lei brut lunar. Transelectrica plătește, la rândul ei, peste 3 milioane lei anual unor directori. La Hidroelectrica sunt cinci directori remunerați cu câte 2, 3 milioane lei pe an, ceea ce înseamnă mai mult de 190.000 lei lunar. La Nuclearelectrica un director depășește 2 milioane lei anual, iar directorul Transgaz ajunge aproape la un milion de lei pe an.
Indemnizațiile membrilor consiliilor de administrație sunt la rândul lor substanțiale. La Compania Națională Aeroporturi București indemnizația lunară poate urca până la 70.000 de lei. La Transelectrica se apropie de 30.000 lei, la TAROM în jur de 25.000 lei, iar la RA-APPS se depășește 20.000 lei. Chiar și la Loteria Română, unde Consiliul de Administrație are cinci membri, fiecare încasează 19.300 lei brut pe lună; doi directori primesc indemnizații brute de aproape 39.000, respectiv 26.000 lei. O companie mai puțin cunoscută, cea care tipărește Mersul Trenurilor, plătește directorului aproape 18.000 lei brut lunar (aproximativ 11.000 lei net), iar membrii consiliului primesc în jur de 5.000 lei brut pe lună.
Contextul macroeconomic accentuează această diferență: venitul mediu net în sectorul privat este, conform unor statistici citate, cu aproximativ 20-25% mai mic decât în sectorul public. Salariile bugetarilor au însumat anul trecut 164 miliarde de lei, echivalentul a peste 9% din Produsul Intern Brut. Analistul economic Cristian Păun explică mecanismul prin care numirile politice afectează structura de remunerare: politicienii fac nominalizări în consiliile de administrație, iar aceste consilii decid apoi cine ocupă posturile directorale și aprobă grilele salariale. Prin urmare, lanțul decizional are efecte palpabile asupra bugetelor companiilor de stat și, implicit, asupra cheltuielilor publice.
Dezbaterile despre aceste salarii mari nu se rezumă la sume impresionante; privesc responsabilitatea, criteriile de performanță și transparența. Când discutăm despre companii care gestionează infrastructură critică, energie, transport, aeroporturi, avem motive legitime să cerem explicații privind pachetele salariale și să așteptăm măsuri care să coreleze remunerația cu performanța și eficiența. Totodată, transparența deciziilor de numire în consilii și criteriile folosite pentru stabilirea salariilor pot influența încrederea publică.
Datele concrete (Romgaz, Transelectrica, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transgaz, Aeroporturi București, TAROM, RA-APPS, Loteria Română) ilustrează amplitudinea discrepanțelor între sectoarele public și privat. În același timp, bilanțul din anul precedent, salarii bugetare de 164 miliarde lei, peste 9% din PIB, oferă cadrul macroeconomic al acestor discuții. Rămâne esențială întrebarea dacă actualele mecanisme de numire și remunerare servesc optim interesul public sau favorizează alte criterii.
Contextualizarea acestor cifre poate genera discuții practice despre reforme administrative: stabilirea unor criterii transparente pentru consiliile de administrație, corelarea salariilor cu indicatori de performanță publică și comunicarea clară a motivelor pentru pachetele salariale. Aceste măsuri pot contribui la echilibrarea percepției publice atunci când apar comparații între sectorul public și cel privat.
Romgaz și Transelectrica apar frecvent în material, cu sume de peste 3 milioane lei pe an plătite unor directori, iar Hidroelectrica, cu cinci directori remunerați cu 2, 3 milioane fiecare, sunt date memorabile. Sporirea transparenței și legarea directă a remunerației de performanță ar fi două abordări practice care pot fi implementate. Ce părere ai despre modul de stabilire a acestor salarii și ce măsuri crezi că ar aduce cea mai mare transparență?
Fii primul care comentează