Istoria Darfurului, cu conflicte care au izbucnit încă din anii 2000 și cu apariția unor grupări paramilitare, reapare în relatările celor care au părăsit el-Fasher. Refugiați ajunși în tabăra al-Dabbah, din nordul Sudanului, povestesc cum orașul a căzut în mâinile forțelor paramilitare Rapid Support Forces după un asediu de 18 luni și descriu episoade de violență și abuzuri asupra civililor. Mărturiile, documentate de BBC la fața locului, sunt plasate în contextul confruntărilor mai ample dintre RSF și armata sudaneză care au destabilizat zona în ultimii ani.
Supraviețuitorii afirmă că atacurile loveau adesea civilii aflați în fuga lor. Abdulqadir Abdullah Ali, 62 de ani, povestește că luptătorii RSF foloseau muniție reală împotriva persoanelor aflate în mișcare și că, dacă găseau pe cineva încă în viață, treceau cu vehiculele peste el. A părăsit orașul rănit și fără medicamentele pentru diabet de care avea nevoie. Relatările lui conturează imaginea unor străzi presărate cu trupuri neîngropate și a familiilor care au văzut oameni împușcați înaintea ochilor lor.
Alte relatări adunate la tabăra din al-Dabbah provin de la persoane precum Mohammed Abbaker Adam, fost responsabil într-o tabără pentru persoane strămutate, care povestește despre execuții, jafuri la punctele de control și abuzuri sexuale comise asupra femeilor. Printre cei ajunși la tabără se numără și copii care au fugit singuri sau însoțiți de membri ai familiei; un caz dureros este al unei tinere de 19 ani care spune că bunica ei a murit în drum spre Gurni. Fratele ei de 15 ani a fost bătut și amenințat cu arma, fiind suspectat că ar fi fost combatant. Astfel de relatări ilustrează costurile umane ale schimbării rapide a controlului asupra comunităților.
RSF respinge acuzațiile privind atacurile asupra civililor și cataloghează relatările drept o campanie politică de denigrare. Gruparea a difuzat imagini în care susține că oferă asistență populației, dar refugiații intervievați consideră aceste materiale propagandă; un bărbat rezumă eficient atmosfera: apar camerele, urmează imaginea publică, iar apoi violența reîncepe când pare că totul s-a oprit. În aceste condiții, observatorilor le este dificil să distingă între materialele propagandistice și realitatea trăită de oameni.
Organizațiile internaționale au tras semnale de alarmă privind amploarea strămutării și lipsa localizării multora dintre cei dispăruți. Potrivit ONU, mai puțin de jumătate dintre cele aproximativ 260.000 de persoane prezente în el-Fasher înainte de capturarea orașului au fost identificate de autorități sau de agențiile umanitare. Această diferență îngreunează furnizarea asistenței medicale, distribuirea medicamentelor esențiale și evaluarea situației celor rămași sau plecați în alte regiuni.
Capturarea el-Fasher de către RSF scoate în evidență vulnerabilitatea civililor, dificultățile de acces umanitar și riscul ca imaginea publică prezentată de combatanți să ascundă abateri reale. Lipsa medicamentelor pentru oameni ca Abdulqadir și numărul mare de persoane neraportate din cele aproximativ 260.000 inițiale arată necesitatea unor investigații independente și a unei intervenții coordonate pentru asistență. Reportajele BBC ajută la documentarea acestor povești, dar rămâne crucial ca informațiile să fie coroborate și urmărite de instituțiile capabile să ofere protecție și sprijin.
Ce măsuri credeți că ar putea îmbunătăți protecția civililor și accesul umanitar în zone precum el-Fasher?
Fii primul care comentează