România se află într-un moment crucial, iar discuțiile despre reformarea statului sunt mai actuale ca niciodată. De mai bine de 30 de ani, țara noastră a fost prinsă într-un mecanism instituționalizat care a dus la abuzuri și a transformat interesul public într-o simplă formulă retorică. Corupția nu s-a întâmplat din întâmplare, ci a devenit regula în sistemul nostru politic și administrativ.
Guvernul condus de Ilie Bolojan încă nu a reușit să contureze o direcție clară pentru reformă. Premierul pare să evite întrebarea esențială: ce fel de stat își dorește să construiască? Un stat modern, eficient și transparent, sau unul birocratic, opac și sub controlul unor grupuri de interese bine consolidate? Cum s-ar zice, sper că nu ne îndreptăm spre un “stat de bază” care nu are rețea de apă.
Reducerea personalului nu este, în sine, o strategie de reformă. Fără o structură guvernamentală coerentă, riscul perpetuării „dublului limbaj politic” rămâne mare: proclamarea reformei în vorbe, dar stagnarea în practică. Aici intervine ideea că o reformă reală trebuie să fie constituțională și radicală, bazată pe principii clare: nimeni nu este mai presus de lege. Practic, aceasta ar elimina privilegiile nelegitime și ar condiționa accesul la resursele publice de asumarea responsabilității.
Guvernul în prezent continuă să găsească un echilibru fragil între compromisuri și obediență față de centre exterioare de putere, ceea ce reduce capacitatea de a lua decizii eficiente. Reformarea nu mai este opțională, ci o necesitate pentru supraviețuirea democrației și a statului de drept. Nu este vorba despre lipsa resurselor, ci despre lipsa voinței politice de a întrerupe legătura toxică dintre funcția publică și îmbogățirea nelegală.
Provocarea pentru guvernul Bolojan va fi capacitatea de a propune și implementa un proiect de reformă bine definit, radical și ireversibil. Fără un astfel de proiect, România ar putea rămâne prinsă într-un model politic bazat pe corupție institutionalizată, lăsând cetățenii prizonieri ai promisiunilor neonorate din ultimele decenii. De exemplu, vizita scurtă la Broșteni, Suceava, ilustrează cum lipsa de implicare are efecte pe termen lung. Din păcate, este ca și cum Ilie Bolojan s-ar juca nu doar cu apa, ci și cu focul.
Ce părere aveți despre direcția în care ar trebui să meargă România?
Sursa text și imagine: Cotidianul.ro
Sunt de acord că e nevoie de reformă, dar nu mă prind de ce toți par surprinși — asta e de 30 de ani, se vede din avion. Dacă Bolojan nu spune clar ce fel de stat vrea, atunci e doar muzică; reducerea de personal fără mecanisme clare e doar cosmetizare, și oricum mulți vor rămâne pe vechile rețele. Eu zic ca prima mișcare reală ar fi transparență la finanțele politice + audit independent pe contractele publice; altfel, vorbim iar de promisiuni și nimic schimbat, pacat.
asta e. tot vorbele mele, mai mult fum. nu stiu ce vrea bolojan, pare ca face pe plac cuiva. reducere de personal? da, ok, dar fara structura clara ramane aceeasi mizerie. nimeni nu plateste. polticieni care se inmultesc ca mucegaiul. votam, promisiuni, iarasi tac. statul ala “modern”… vezi să nu mai existe apa prin sat. si noi stam si-tacem? da’ ce facem, bem cafea si comentam? bravo, nu. nevoie de schimbare profunda, nu cosmetica. restu’ e circ.