România se pregătește pentru o schimbare concretă în administrația locală: ministerele Dezvoltării și de Interne centralizează datele pentru a implementa o reformă care vizează reduceri de personal în primării și prefecturi, cu efecte estimate pentru aproape 1.900 de primării și în jur de 13.000 de posturi ocupate. Discuțiile au loc la nivel guvernamental, cu termen clar până pe 15 septembrie pentru stabilirea măsurilor finale.
De la organizarea statului modern începută în secolul XIX și până la reformele post‑1990, administrarea locală a rămas o temă sensibilă. Oficialii doresc acum să pună ordine în rapoarte și organigrame, după ce lipsa unei standardizări a făcut datele greu comparabile între județe. Kelemen Hunor, președintele UDMR, explică limpede problema: informațiile primite de Ministerul Dezvoltării și cele transmise de prefecturi nu coincid, iar unele situații par lipsite de orice logică administrativă. Există cazuri în care în fișe nu figurează nicio persoană, iar în alte localități un oraș mic apare cu 68 de angajați pentru fonduri europene, ceea ce pare ciudat și greu de justificat. Nu este doar o chestiune de corectitudine birocratică; fără o hartă reală a resurselor planificarea eficientă este imposibilă.
Planul propus prevede o reducere de aproximativ 10% din personalul administrației locale, adică în jur de 13.000 de posturi ocupate, ceea ce, conform calculelor citate, ar aduce economii de 1, 4–1, 5 miliarde de lei pe an doar la nivel local. Dacă măsurile ar fi extinse și la administrația centrală, suma ar putea crește considerabil. Kelemen subliniază că nu este suficient să majorăm taxele pentru a acoperi golurile bugetare; dacă nu controlezi cheltuielile, orice venit suplimentar va fi înghițit de deficit. Prin urmare, se pune accent pe restructurări și pe standardizarea raportărilor, ultima lege majoră în domeniu fiind din 2010.
Termenul stabilit în Coaliție pentru a ajunge la un acord este 15 septembrie. Responsabilitățile sunt împărțite: prefecturile intră în coordonarea Ministerului Afacerilor Interne, iar administrația locală revine Ministerului Dezvoltării. Scopul este ca toți actorii să lucreze cu aceleași cifre și definiții, pentru a evita discrepanțele care au blocat până acum deciziile. Reducerile efectivo vor afecta aproximativ 1.900 de primării, nu doar peste 1.000, iar procentele se raportează la întregul personal din administrația locală.
Pe plan economic, Kelemen afirmă că dacă pachetul trei al guvernului reușește să stimuleze economia se poate evita o recesiune; el vorbește mai degrabă de o criză bugetară decât de una economică și estimează că eventualele pierderi pot fi recuperate în 2027–2028. Mesajul este unul pragmatic: nu poți finanța un deficit aproape de 10% doar din taxe, mai ales când există posturi supradimensionate și cheltuieli nejustificate.
Premierul Ilie Bolojan a reconfirmat că reforma administrației rămâne pe agenda discuțiilor și că un grup de lucru guvernamental va analiza soluțiile până la jumătatea lunii septembrie, cu obiectivul unei reduceri de 10% a posturilor efective în administrația publică locală. Liderii politici insistă asupra necesității unor măsuri bine gândite, nu aplicate în grabă, iar PSD a înaintat la rândul său propuneri care să evite o intervenție brută.
Reforma scoate în evidență câteva probleme structurale: absența unei baze de date standardizate la nivel național, organigrame neactualizate și raportări contradictorii care fac aproape imposibilă o planificare coerentă. Chestiunea nu este doar birocratică; ea afectează modul în care sunt gestionate fondurile europene, serviciile publice și capacitatea micilor localități de a funcționa. Dacă se realizează o standardizare realistă și o aplicare uniformă, economiile estimate pot diminua presiunea bugetară, dar orice măsură trebuie calibrată astfel încât nicio comunitate să nu rămână fără personal esențial.
Măsura estimată, 13.000 de posturi și 1, 4–1, 5 miliarde de lei economisiți anual la nivel local, și termenul limită, 15 septembrie, devin repere ale discuției. Rămâne de clarificat cum vor fi tratate excepțiile (de exemplu personalul implicat în gestionarea fondurilor europene) și cum vor fi armonizate rapoartele între ministere și prefecturi. Reforma ridică întrebări practice: cine va stabili criteriile de menținere sau reducere a posturilor, cum vor fi protejate comunitățile mici și cum vor fi compensate pierderile de personal în situațiile în care serviciile esențiale sunt în pericol.
Kelemen Hunor amintește și un aspect tehnic, dar esențial: ultima standardizare serioasă a organigramelor a avut loc în jurul anului 2010, prin legea 63. Aceasta explică mult din haosul actual; când datele sunt învechite sau incomplete, orice statistică devine discutabilă. De aceea, unul dintre obiective este ca miniștrii să dispună de situația la zi și apoi să găsească o formulă echilibrată între eficiență și acoperirea nevoilor locale.
Procesul va trece prin Parlament prin asumare, iar discuțiile politice vor continua până la termenul stabilit. Pe lângă cifre, rămân de definit mecanismele de implementare, protecțiile pentru angajații afectați și modul în care vor fi redistribuite responsabilitățile administrative acolo unde personalul scade.
Termenul de 15 septembrie, cifra de 13.000 de posturi și referința la legea 63/2010 sunt elemente concrete care conturează planul. Reforma urmărește standardizare, eficientizare și reducerea cheltuielilor, cu riscurile politice și sociale inerente oricărei restructurări. Cum crezi că ar trebui prioritizate măsurile pentru a proteja serviciile esențiale în localitățile mici?
daaa, ok cu tăieri, dar păstrați doctori și polițiști, nu glumă.