De la promisiuni primăvara la realitate toamna: subvenția PD-28, concepută ca o compensație pentru fermieri care lasă o parte din teren neproductiv în favoarea biodiversității, a suferit o corecție semnificativă. Inițial anunțată la 58, 18 euro/ha pentru 2025, suma a fost redusă la 20 euro/ha după ce numărul cererilor depuse a depășit mult estimările ministerului. Schimbarea vizează fermieri din întreaga țară și readuce în discuție modul de planificare a bugetelor pentru plățile agricole.
Evoluția schemei PD-28 provine din modificările regulamentelor UE privind condiționalitatea, în special GAEC 8, care până recent obliga fermierii să lase 4% din teren pârloagă pentru protejarea biodiversității. Comisia Europeană a eliminat acea obligație, dar a solicitat statelor membre o alternativă plătită, de unde a apărut eco-schema PD-28. România a propus o schemă voluntară cu un buget de 103 milioane euro și o estimare inițială a suprafeței eligibile de 1, 7 milioane ha. Mecanismul impune ca fermierii înscriși să lase 2% din arabil neproductiv sau să creeze elemente de peisaj, iar plata urma să compenseze pierderea producției și costurile suplimentare.
Ce nu s-a anticipat corect a fost ritmul înscrierilor. La închiderea cererilor, suprafața declarată a ajuns la 5, 7 milioane ha, aproape de patru ori peste estimarea inițială. Având un plafon fix de 103 milioane euro, autoritățile au redus cuantumul pe hectar la 20 euro/ha, suma minimă astfel rezultată. Daniela Rebega, reprezentanta Autorității de Management din MADR, a explicat mecanica: pentru o fermă de 100 ha care lasă 2 ha nelucrate, plata de 20 euro/ha se acordă pentru toate cele 100 ha, ceea ce înseamnă 2.000 euro în total, echivalent cu 1.000 euro pentru cele două hectare neproductive. Exemplul arată cum calculele aplicate la suprafața totală pot crea un echivalent aparent avantajos pentru suprafața efectivă nelucrată, chiar dacă suma per hectar anunțată inițial a scăzut.
Fermierii însă nu privesc doar cifrele teoretice. Mulți spun că reducerea de la 58, 18 euro/ha la 20 euro/ha le pune la grea încercare planurile financiare pe 2025. Pe lângă pierderea venitului estimat, ei au deja costuri adiționale: combustibil, utilaje și manoperă pentru lucrările necesare schemei, inclusiv semănatul cu culturi de acoperire sau lăsarea unor parcele în pârloagă. Cezar Gheorghe, expert în comerțul cu cereale, a calculat un minus efectiv de 38, 18 euro/ha față de ce se promisese, iar această diferență se resimte în bugetele fermelor.
Criticile vizează și metodologia și coerența comunicării. Expertul subliniază că cifra de 5, 7 milioane ha raportată de APIA reprezintă aproape 35% din terenul arabil al României, estimat între 8, 4 și 8, 6 milioane ha, ceea ce pare improbabil și ridică semne de întrebare legate de corectitudinea datelor. Mai mult, există discrepanțe între cum prezintă autoritățile plățile și cum le percep fermierii: pe hârtie, plata se aplică pentru întreaga suprafață, dar în realitate costurile și pierderile de producție afectează doar acel mic procent lăsat nelucrat, iar reducerea netă anunțată afectează direct cash-flow-ul fermelor.
Problemele mai profunde, semnalează criticul, țin de proiectarea bugetară la nivel central. Bugetul PD-28 a fost stabilit fără o evaluare realistă a suprafeței eligibile, iar în absența unor contracte ferme cu APIA fermierii nu au instrumente legale clare pentru a contesta deciziile. Practic, când un instrument de politică agricolă se bazează pe estimări prea optimiste sau pe scenarii care nu reflectă realitatea terenurilor, ajustările ulterioare cad asupra celor care au acționat pe baza promisiunilor.
Această situație ridică întrebări esențiale despre planificarea plăților directe, despre cum ar trebui calibrate eco-schemele pentru a fi previzibile și despre mecanismele de comunicare între autorități și beneficiari. PD-28 rămâne o schemă voluntară care, dacă e administrată corect, poate fi un instrument util pentru protejarea biodiversității fără a impune constrângeri rigide fermierilor. În practică, însă, transparența datelor, estimările realiste și garanțiile procedurale sunt la fel de importante ca suma per hectar. Cum s-ar putea îmbunătăți aceste procese: verificări mai riguroase ale suprafețelor eligibile, scenarii bugetare care să prevadă participări mari și o comunicare clară și la timp ar fi pași inițiali.
Bugetul de 103 milioane euro și cifra de 5, 7 milioane ha sunt elemente cheie care evidențiază necesitatea unor evaluări multidisciplinare mai serioase înainte de lansarea unei scheme naționale. Dacă PD-28 a pornit din intenția de a compensa pierderile și de a încuraja practici agricole prietenoase cu mediul, aplicarea ei arată că detaliile tehnice contează la fel de mult ca intențiile. Ar trebui autoritățile să recalibreze eco-schemele și modul de comunicare cu fermierii înainte de a lansa programe similare?
Fii primul care comentează