Acum se așază din nou piatră peste piatră la Palmira: cine, ce și unde. Restaurarea orașului antic Palmira, din centrul Siriei, va debuta în ianuarie 2026, după aproape un deceniu în care situl a fost la un pas de prăpastia istorică, afectat de lupte și jafuri. Inițiativa aduce împreună specialiști internaționali și organizații precum UNESCO și Fundația Aliph, iar implicarea comunității locale face parte din plan.
Palmira nu e doar un reper pe hartă, ci un loc cu o istorie milenară. Așezarea, întemeiată încă din mileniul II î.e.n., a fost un nod pe vechiul Drum al Mătăsii, unde se întâlneau culturi și circulau atât comori, cât și idei. Epoca de aur a sosit în secolul III e.n., sub regina Zenobia, care a încercat o mișcare împotriva Imperiului Roman, o personalitate memorabilă care încă intrigă istorici. Palmira era renumită pentru templele greco-romane, sanctuarele dedicate zeilor antici și mormintele-turn cu sculpturi funerare distincte.
Războiul civil din Siria a lăsat urme adânci: în 2015 situl a devenit scenă de conflict, iar distrugerile majore au cuprins Templul lui Bel, Templul lui Baalșamin, Arcul de Triumf și multe alte monumente. O bună parte din patrimoniu a fost degradată sau jefuită. Muzeul din Palmira și colecțiile sale au suferit; unele obiecte au ajuns la Damasc pentru restaurare, altele au fost scoase ilegal pe piața antichităților, finanțând grupări teroriste, conform surselor. Eforturile de recuperare continuă, dar sunt dificile: piesele sunt dispersate, documentația e fragmentară, iar stabilitatea zonei rămâne o condiție esențială.
La conferința din Elveția, organizată recent de UNESCO și Fundația Aliph, specialiști în patrimoniu au susținut crearea unui grup de lucru internațional dedicat scoaterii Palmirei de pe Lista patrimoniului mondial UNESCO în pericol. Recomandarea vizează coordonare tehnică, finanțare și un calendar clar de intervenții. Valéry Freland, director executiv al Aliph, a declarat că primele demersuri vor viza Muzeul din Palmira: restaurarea clădirii, intervențiile asupra artefactelor aflate la Muzeul din Damasc și reabilitarea pasarelei către sit. Echipa intenționează să identifice un operator pentru muzeu și speră ca lucrările să înceapă în ianuarie 2026. Comunitatea locală va participa la planuri, ceea ce e esențial pentru ca proiectul să nu fie doar o operațiune tehnică, ci și un demers social.
Fundația Aliph a fost creată în 2017 la Geneva, ca reacție la valul de distrugeri din regiune, la inițiativa Franței și a Emiratelor Arabe Unite, cu sprijinul Arabiei Saudite. De atunci, a finanțat numeroase proiecte de conservare în zonele afectate de conflicte. Intervențiile propuse pentru Palmira combină consolidare structurală, restaurarea artefactelor și măsuri pentru securizarea sitului și a traseelor turistice, restaurare care, pe lângă valoarea istorică, poate sprijini relansarea economică a comunității locale, dacă contextul politic și de securitate permite.
Interesul internațional pentru Palmira a reapărut odată cu încetarea conflictului major din Siria. Țări precum Statele Unite și Rusia au propus planuri de sprijin pentru refacerea sitului, arătând că patrimoniul cultural mobilizează atenție diplomatică și resurse. Rămâne provocarea recuperării artefactelor sustrase și stabilirii unei liste clare de priorități: ce se repară întâi, cum se aliniază standardele internaționale cu nevoile locale și cine va garanta conservarea pe termen lung.
Muzeul din Palmira, Templul lui Bel și Arcul de Triumf sunt incluse în planurile inițiale de restaurare, dar distanța dintre planificare și punere în practică rămâne considerabilă. Ideal, proiectul va îmbina expertiza internațională cu know‑how‑ul local și va crea locuri de muncă în procesul de restaurare, nu doar va aduce specialiști pentru perioade scurte. Restaurarea nu înseamnă doar refacerea pietrei; înseamnă readucerea memoriei colective și a mijloacelor prin care o comunitate își poate construi viitorul.
Muzeul din Palmira rămâne un punct central: reabilitarea sa, găsirea unui operator și implicarea comunității sunt pași concreți prevăzuți pentru 2026. Dacă totul decurge conform planului, Palmira ar putea fi retrasa treptat de pe Lista patrimoniului mondial în pericol, însă asta depinde de securitate, de finanțare și de cooperarea internațională. Pe lângă lucrările de restaurare, rămâne esențială monitorizarea pieței antichităților și continuarea eforturilor de recuperare a obiectelor furate, pentru a reda contextul original al sitului.
Muzeul din Palmira se află printre priorități și lucrările sunt programate să înceapă în ianuarie 2026. Restaurarea va include atât reconstrucții structurale, cât și intervenții asupra artefactelor aflate la Damasc, plus reabilitarea accesului către sit. Următorii pași depind de colaborarea între Aliph, UNESCO, experți internaționali și comunitatea locală, precum și de voința politică și de condițiile de securitate din regiune. Reiau numele Valéry Freland deoarece el a precizat aceste direcții, iar implicarea Fundației Aliph începe din 2017, an care a marcat un punct de cotitură pentru inițiativele de conservare din zonă.
Un detaliu concret: Muzeul din Palmira este programat pentru restaurare începând cu ianuarie 2026. Implicarea sa ar putea stimula o refacere mai amplă a sitului și a economiei locale, dacă se asigură recuperarea artefactelor dispărute și protecția pe termen lung a sitului. Restaurarea trecutului e, paradoxal, un pas practic pentru viitor: reînvie turismul, creează competențe locale și reafirmă valoarea memoriei culturale. Cum credeți că ar trebui implicată comunitatea din Palmira în procesul de restaurare?
Fii primul care comentează